Constans al II-lea s-a născut în [[7 noiembrie]] 630, fiind fiul lui Constantin al III-lea (sau Heraclie Constantin) şi Gregoria şi nepotul lui [[Heraclie]] I. A fost botezat [[botez]]at Flaviu Heraclie şi a dominit domnit sub numele de Constantin, dar scriitori bizantini l-au numit Constans al II-lea. El s-a căsătorit cu Fausta, de la care a avut trei fii: [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea]], Heraclie şi Tiberiu. Dinastia heracliană era suporter al ereziei monotelite.

Bizantinii s-au retras din Egipt în 642, cu toate că flota bizantină a reocupat Alexandria în 645 pentru scurtă vreme. În 647, forţele arabe au intrat în Armenia şi Capadocia. În 648, arabii au intrat în Frigia şi au început să atace Creta pe mare. În 651, Constans a demarat negocieri cu Califatul care au dus la o perioadă scurtă de pace, până în 655. Apoi, arabii şi-au reînceput atacurile şi au demarat pregătirile pentru atacarea Constantinopolului[[Constantinopol]]ului. Cu toate acestea, plănuitul atac nu a mai avut loc deoarece nou apărutele facţiuni şiită şi sunită din interiorul islamului au dus la război civil. În 659, Constans a putut restabili autoritatea bizantină asupra slavilor din balcani Balcani şi a încheiat pace cu arabii.

Deşi avea înclinaţii spre monotelism, Constans a încercat să rămână neutu neutru în disputele dintre Ortodoxie şi monotelism. Controversa monotelită a apărut în timpul domniei lui Heraclie I şi a continuat să căuzeze cauzeze conflicte în imperiu. Monotelismul a fost adoptat în Siria şi Palestina, dar respins în Africa şi Occident.

Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]], un avocat înfocat al poziţiei ortodoxe, a criticat cu tărie politicile imperiale ca eretice. Criticile lui au dus la convocarea a câteva [[sinoade ]] locale în [[exarhat]]ul Cartaginei. Într-un edict, ''Tipos-ul'', emis în 648 prin Patriarhul Pavel, el a refuzat să persecute vreo parte şi a interzis discuţiile despre firile lui Hristos. Tipos[[Typos]]-ul, la fel ca ''[[Ectesis]]ul'' lui Heraclie, au fost condamnate le [[Sinodul lateran din 649|Sinodul Lateran]] la care au participat Sfântul Maxim, Papa Sfântul [[Martin Mărturisitorul|Martin]] şi alţi [[episcop]]i. Ofensat de acţiunea sinodului, Constans i-a ordonat lui Olimpiu, exarh de Ravenna, să îl aresteze pe Papa Martin şi să-i oblige pe episcopii [[episcop]]ii de la [[sinod ]] să accepte să semneze ''Tipos-ul''. În schimb, Olimpiu, aşteptându-se la sprijinul lui Martin şi al celorlalţi episcopi, s-a declarat el însuşi împărat. Cu toate acestea, revolta a eşuat când Olimpiu a murit în 652.

Pentru a asigura succesiune dinastică fiilor săi, Constans îl face co-împărat pe fiul său Constantin al IV-lea în 654 şi apoi în 659, îi face co-împătaţi împăraţi pe Heraclie şi Tiberiu. În 660, după ce l-a forţat pe fratele ău mai tânăr Teodosie să de călugărească, îl asasinează. Strigătele populaţiei Constantinopolului privitor la acest fraticid fratricid şi felul cum a abordat problemele religioase îl fac pe Constans să părăsească Constantinopolul în 661 şi să se mute în Sicilia, unde îşi stabileşte cartierul general în Siracuza. Planul său de a folosi Sicilia ca bază de apărare a Italiei şi Africii în faţa atacurilor arabe necesită resurse financiare mari care devin poveri grele pe umerii populaţiei, făcându-l să întreprindă incursiuni în sudul şi centrul Italiei în scop de jaf.