Rucodelie
Rucodelia (sl. rąkodĕlije) este lucrul mâinilor monahului[1].
Rucodelia sau lucrul mâinilor este o noțiune cheie a vieții monastice creștine, care apare în prima apoftegmă din Patericul egiptean, ca fiind un lucru de căpetenie al călugărului în alternanță cu rugăciunea.
În tradiția monastică, rucodelia este însoțită de melete (gr.) - meditarea continuă a unuia sau a mai multor versete din Sfânta Scriptură - sau de rugăciunea neîncetată. De aceea lucrul mâinilor călugărului, prin simplitatea sau caracterul lui relativ mecanic, trebuie să permită rugăciunea sau meditația.
La părinții pustiei din Egipt, în secolele IV-VII, cea mai răspândită rucodelie era împletirea de funii și de coșnițe. În alte părți ale lumii, rucodelia a variat în funcție de condițiile specifice locului, dar urmând întotdeauna principiului ca ea să permită rugăciunea.
Note
- ↑ Deși în românește termenul există și în afara lumii bisericești, sub forma răcodelie - cf. http://dexonline.ro/lexem/r%C4%83codelie/143699
