Epiharis din Roma
Sfânta Epiharis a fost o muceniță a lui Hristos care a trăit și pătimit în Roma, în zilele împărătului Dioclețian. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 27 septembrie[1].
Viața și pătimirea
Arestată pentru că era creștină, în timpul marii persecuții sub Dioclețian (303), și interogată de Cezar (sau Chesarie), eparhul sau prefectul Romei, sfânta Epicharis, care avea doar doisprezece ani, a fost supusă flagelării. Îndurând tortura fără să se plângă, sfânta se ruga ca Dumnezeu să-și arate puterea Sa în fața păgânilor prezenți, iar din stânca unde se afla a izvorât o fântână. Prefectul, considerând această minune mai degrabă ca un fel de vrăjitorie, a ordonat ca patru soldați să o lovească cu biciuri prevăzute cu bile de plumb. Însă, la rugăciunea sfintei, soldații au căzut la pământ, ca morți. Înfricoșat de această nouă minune, dar rămânând împietrit în necredința sa, prefectul a poruncit apoi să fie decapitată fără întârziere și ca trupul ei să fie ars pentru a împiedica creștinii să-l venereze. Și așa și-a dat fericitul și cinstitul suflet lui Dumnezeu.
Note
- ↑ În unele manuscrise ale Sinaxarului Constantinopolitan ea este prăznuită împreună cu sfânta muceniță Gaiana sau Gaiani. (Notă în Sinaxarul P. Macarie)
