Blândul Păstor
Blândul Păstor este un poem care, devenind textul unei cântări omonime, se bucură de o mare popularitate. Poemul a fost scris de poetul popular Traian Dorz și inclus în volumul Cântarile Dintâi.
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul Blând.
Mergea cu turma la izvor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Pe-o oaie ce căzuse jos,
A ridicat-o El frumos;
Și-a dus-o-n brațe iubitor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Pe alta care la pământ
Zăcea cu piciorușul frânt,
El o lega mângâietor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
..................................
Poemul integral poate fi găsit la Priceasnă și la Wikisource.
Geneza poemului
Poemul are o baz[ scripturistică, pasajul din Ioan, X, 11-18 11: Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale.
Tema și motivele
Tema poeziei este evanghelică. „Blândul Păstor” este un laitmotiv.
Prozodia (Metrica)
Cu cele 10 strofe, poemul este de dimensiune medie. Strofele formează un catren. Rima este împerecheată: a-a, b-b, specifică poeziei populare. Versul este octosilab, având următoarea prozodie: v-v/-v/-v/- v-v/-v/-v/- v-v/-v/-v/- -vv-/-vv- (un amfibrah: v-v, 3 trohei, ultimul incomplet:-v/-v/-)
