Anaforaua Sfântului Iacob fratele Domnului

Preotul: Iubirea lui Dumnezeu şi Tatăl, harul Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, comuniunea şi darul Preasfântului Duh să fie cu voi cu toţi [2 Co 13, 13]! Poporul: Şi cu duhul Tău [2 Tim 4, 22]! Preotul: Sus să avem mintea şi inimile! Poporul: Le avem la Domnul! Preotul: Să mulţumim Domnului! Poporul: Vrednic şi drept lucru este! [Mulţumire şi lauda creaţiei] Şi preotul închinăndu-se spune: Cu adevărat lucru vrednic şi drept, cuvenit şi folositor este pe Tine a Te lăuda, pe Tine a Te binecuvânta, Ţie a ne închina, pe Tine a Te slăvi, Ţie a-Ţi mulţumi, Ziditorului a toată făptura văzută şi nevăzută, Comorii bunătăţilor cereşti, Izvorului vieţii şi al nemuririi, Dumnezeului şi Stăpânului a toate, pe Care-L cântă cerurile şi cerurile cerurilor şi toate puterile lor, soarele şi luna şi tot corul stelelor [Ps 148, 2-4], pământul, marea şi toate cele din ele [Ps 68, 35]; Ierusalimul ceresc, adunarea aleşilor, Biserica celor întâi-născuţi scrişi în ceruri, duhurile drepţilor [Evr 12, 22—23] şi profeţilor, sufletele martirilor şi apostolilor, îngeri, arhangheli, tronuri, domnii, stăpânii [Col 1, 16] şi puteri înfricoşătoare, heruvimii cei cu mulţi ochi [Iz 10, 12] şi serafimii cei cu şase aripi, care cu două aripi îşi acoperă feţele, cu două picioarele şi cu două zboară strigând unul către altul [/j 6, 2] cu guri netăcute şi teologhisiri fără tăcere (cu glas mare) cântarea de biruinţă a măreţiei slavei Tale cântând cu glas strălucit, strigând, slăvind şi zicând: [Sanctus] Poporul: Sfânt! Sfânt! Sfânt, Domnul Savaot! Plin e cerul şi pământul de slava Ta [Is 6, 3]! Osana întru cele de sus [Pi 117, 26]! Binecuvântat este Cel ce a venit şi vine în Numele Domnului! Osana întru cele de sus [Mt 21,9; Pi 117, 26]! Şi preotul stând binecuvântează darurile spunând în sine însuşi: Sfânt eşti, împărate al veacurilor, Domnul şi Dătătorul a toată sfinţenia! Sfânt este şi 6 Reprezintă tipul antiohian. Textul după codicele cel mai vechi Vatic. gr. 2282, secolul EX; ed. critică CH. Mercier în Patrologia Orientalis 26 (1946) şi în Prex Eucharistica I, p. 244-260. 898 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic Unul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care ai făcut toate! Sfânt e şi Duhul tău Cel Preasfânt, Care cercetează toate şi adâncurile Tale [7 Co 2, 10] ale lui Dumnezeu şi Tatăl. [Lauda economiei mântuirii] Şi plecăndu-se spune: Sfânt eşti, Atoateţiitorule, Atotputernice, înfricoşătorule, Bunule, Indurate, Cel milostiv mai cu seamă pentru făptura Ta, Cel ce din pământ l-ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta [Fc 2, 7; 1, 26] dăruindu-i desfătarea raiului, iar călcând el porunca şi căzând, nu l-ai trecut cu vederea, nici nu I-ai părăsit, Bunule, ci l-ai povăţuit ca un Tată multîndurător prin Lege şi l-ai călăuzit prin profeţii Tăi. După care L-ai trimis în lume pe Unul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca venind EI să înnoiască şi ridice chipul Tău. Şi Acesta coborând din ceruri şi întrupându-Se din Duhul Sfânt şi Sfânta Maria Pururea- Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea şi vieţuind împreună cu oamenii [Bar 3, 38] a rânduit în economia Lui toate spre mântuirea neamului nostru. [Referatul instituirii] Iar vrând El, Cel fără de păcat, să primească pentru noi păcătoşii moartea de bunăvoie şi de viaţă făcătoare prin cruce, în noaptea în care a fost predat [/ Co 11, 23] sau, mai bine zis, S-a predat pe Sine însuşi pentru viaţa şi mântuirea lumii [In 6, 51 ], Ridicăndu-se apoi şi ţinând pâinea, spune pecelluind-o /cu semnul crucii]: luând pâine cu sfintele, preacuratele, nepătatele şi nemuritoarele mâinile Sale, privind în sus spre cer şi arătând-o Ţie, lui Dumnezeu şi Tatăl, mulţumind, binecuvântând, sfinţind şi frângând a dat sfinţilor şi fericiţilor Lui învăţăcei şi apostoli zicând: Şi pune pâinea zicând cu glas mare: Luaţi! Mâncaţi! Acesta este Trupul Meu, care pentru voi se frânge şi se dă spre iertarea păcatelor. Poporul: Amin. Apoi luând potirul spune în sine însuşi pecetluindu-l [cu semnul crucii]: Asemenea după ce au cinat luând paharul şi amestecând în el vin şi apă, aţintindu-şi ochii spre cer şi arătându-l Ţie, lui Dumnezeu şi Tatăl, mulţumind şi binecuvântând, sfinţindu-1, umplându-1 de Duh Sfânt, l-a dat sfinţilor şi fericiţilor Lui învăţăcei şi apostoli zicând: Şi punându-l spune cu glas mare: Beţi din acesta toţi! Acesta este Sângele Noului Legământ, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă şi se dă spre iertarea păcatelor. Poporul: A m in . V.4. P rin c ip a le le a n a fo ra le eu h a ris tic e 8 9 9 După care spune în sine însuşi ridicăndu-se: Aceasta să faceţi ca aducereaminte de Mine; că ori de câte ori veţi mânca din Pâinea aceasta şi veţi bea din acest Pahar, moartea Fiului Omului vestiţi şi învierea Lui veţi mărturisi, până ce va veni [1 Co 11,25-26]. Şi diaconii de faţă răspund: Credem şi mărturisim! Poporul: Moartea Ta, Doamne, vestim! învierea Ta mărturisim! După care pecetluieşte şi plecându-se spune: [Anamneză] Aducându-ne aşadar aminte şi noi, păcătoşii, de pătimirile Lui făcătoare de viaţă, de crucea mântuitoare, de moarte, de mormânt, de învierea de a treia zi, de înălţarea la ceruri şi de şederea de-a dreapta Ta, a lui Dumnezeu şi Tatăl, şi de a doua, slăvită şi înfricoşătoarea Lui venire, când va veni cu slavă să judece viii şi morţii, când va răsplăti fiecăruia după faptele lui [Mt 25, 31] — cruţă-ne, Doamne Dumnezeule {de trei ori)\ —, sau mai bine zis potrivit îndurării Tale, îţi aducem, Stăpâne, această jertfă înfricoşătoare şi fără sânge rugându-Te să nu faci cu noi după păcatele noastre, nici să ne răsplăteşti după fărădelegile noastre [Ps 102, 10], ci după îngăduinţa şi nespusa Ta iubire de oameni trecând peste şi ştergând înscrisul împotriva noastră [Col 2, 14], rugătorii Tăi, să ne dăruieşti darurile Tale cereşti şi veşnice, pc care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe care le-ai pregătit, Dumnezeule, celor ce-L iubesc pe El [/ Co 2, 9], şi să nu lepezi din pricina mea şi a păcatelor mele pe poporul Tău, lubilorule de oameni Doamne {de trei ori), Şi cu glas mare: căci poporul Tău şi Biserica Ta Te imploră. Poporul: Miluieşte-ne, Doamne Dumnezeule, Părinte, Atotţiitorule. [Epicleza] Iar preotul ridicăndu-se spune către sine însuşi: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, Părinte, Atotţiitorule! Miluieşte-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru! Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi trimite peste noi şi peste darurile ce stau înainte pe Duhul Tău Preasfânt, Şi plecându-se spune: Domnul şi de viaţă făcătorul, Cel ce şade pe tron împreună cu Dumnezeu Tatăl şi Unul-Născut Fiul Tău, Cel care coîmpărăţeşte, Cel de-o-fiinţă şi coetem, Care a grăit în Lege, în profeţi şi în Noul Tău Testament, Cel ce S-a pogorât în chip de porumbel peste Domnul nostru Iisus Hristos în râul Iordan şi a rămas peste El, Cel ce S-a pogorât peste Sfinţii Tăi apostoli în chip de limbi de foc în foişorul cel de sus al sfântului şi slăvitului Sion în ziua Sfintei Cincizecimi, 9 0 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s to l i c Şi ridicăndu-se spune către sine însuşi: trimite, Stăpâne, însuşi Preasfântul Tău Duh peste noi şi peste aceste sfinte daruri ce stau înainte Şi cu glas mare: ca prin sfânta, buna şi slăvită Lui venire să vină şi sfinţească prin aceasta sfântul Trup al lui Hristos Poporul: Amin Preotul: iar paharul acesta scumpul Sânge al lui Hristos, Ridicăndu-se preotul spune în sine însuşi: ca să fie pentru toţi cei ce se vor împărtăşi din ele spre iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică, spre sfinţirea sufletelor şi a trupurilor, spre rodirea de fapte bune, spre întărirea sfintei Tale Biserici catholice şi apostolice, pe care ai întemeiat-o pe piatra credinţei, ca porţile iadului să nu aibă tărie împotriva ei, izbăvind-o de toată erezia şi de scandalul celor ce lucrează fărădelegea şi de duşmanii care s-au răzvrătit şi se războiesc împotriva ei până la sfârşitul veacului. Şi clericii răspund: Amin. [Dipticele viilor] După care pecetluieşte şi, plecăndu-se, spune: îţi aducem. Stăpâne, această jertfă şi pentru sfintele Tale Locuri, pe care le-ai slăvit prin arătarea dumnezeiască a Hristosului Tău şi prin venirea Preasfântului Tău Duh, înainte de toate pentru sfântul şi slăvitul Sion, mama tuturor Bisericilor, şi pentru Sfânta Ta Biserică catholică şi apostolică din toată lumea locuită; dăruieşte-i şi acum, Stăpâne, cu bogăţie darurile Preasfântului Tău Duh. Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de sfinţii noştri părinţi şi episcopi care în toată lumea învaţă drept cuvântul adevărului Tău [2 Tun 2, 15]. întâi dc toate de sfântul părintele nostru (N), de tot clerul şi cinul lui preoţesc; dăruieşte-i bătrâneţe cinstită, păzindu-1 îndelungat în zile păstorind poporul Tău în toată evlavia şi cuviinţa. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cinstitul prezbiteriu de aici şi de pretutindeni, de diaconia cea întru Hristos şi de toată slujirea, de tot cinul bisericesc, de frăţia noastră în Hristos şi de tot poporul iubitor de Hristos. Adu-Ţi aminte, Doamne, de preoţii care stau de faţă cu noi în acest sfânt ceas înaintea sfântului Tău jertfelnic pentru aducerea Jertfei sfinte şi fără de sânge şi dă-le lor şi nouă cuvânt întru deschiderea gurii noastre spre slava şi lauda preasfântului Tău Nume. Adu-Ţi aminte, Doamne, după mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale şi de mine, smeritul/umilul, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, cercetează-mă cu milă şi cu îndurări [Ps 102, 4], izbăveşte-mă şi mă scapă de cei ce mă prigonesc, Doamne [Pi 141, 7], Doamne al puterilor, şi pentru că în mine s-a înmulţit păcatul, să prisosească harul Tău [Rm 5, 20]. V.4. P rin c ip a le le a n a fo ra le eu h a ris tic e 9 0 1 Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de diaconii care înconjoară sfântul Tău jertfelnic şi dă-le lor viaţă ireproşabilă, păzeşte-Ie diaconia nepătată, păzeşte-i şi câştigă-le trepte bune. Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de Oraşul Tău Sfânt al nostru [Ierusalim], de Oraşul imperial şi orice oraş şi sat şi de cei ce locuiesc în ele în credinţă ortodoxă şi în evlavie, de pacea şi siguranţa lor. Adu-Ţi aminte, Doamne, de preaevlaviosul şi de Hristos iubitorul nostru împărat, de evlavioasa şi de Hristos iubitoarea lui împărăteasă, de tot palatul şi curtea lui, de ajutorul din cer şi de biruinţa lor; ia armă şi scut şi scoală-Te în ajutorul lui [Ps 34, 2], supune-i lui toate neamurile duşmane şi barbare care vor războaie [Ps 67, 31], rânduieşte-le sfaturile, ca viaţă liniştită şi tihnită să petrecem în toată cucernicia şi cuviinţa [7 Tim 2, 2]. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe mare şi pe uscat, de creştinii care sunt între străini, de părinţii şi fraţii noştri din lanţuri şi închisori, din robie, din exiluri, din mine şi chinuri şi din amare sclavii, şi de întoarcerea în pace a fiecăruia la ale Iui. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei se sunt în bătrâneţe şi în neputinţă, de cei bolnavi, de cei cc ostenesc, de cei supăraţi de gânduri necurate, de grabnica lor vindecare de la Dumnezeu şi dc mântuirea lor. Adu-Ţi aminte, Doamne, de tot sufletul creştinesc cel necăjit şi chinuit care arc nevoie dc mila şi ajutorul lui Dumnezeu, şi de întoarcerea celor rătăciţi. Adu-Ţi aminte, Doamne, de părinţii şi fraţii noştri care petrec în feciorie, în evlavie şi asceză şi se luptă în munţi, în peşteri şi în crăpăturile pământului [Evr 11, 38], dc tovărăşiile ortodocşilor din orice loc şi de tovărăşia noastră în Hristos dc aici. Adu-Ţi aminte, Doamne, de părinţii şi fraţii noştri care se ostenesc şi ne slujesc nouă pentru Numele Tău sfânt. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi spre bine şi miluieşte-i pe toţi, Stăpâne; Împacă-Te cu noi, dă pace mulţimilor poporului Tău; risipeşte poticnelile, surpă războaiele, fa să înceteze schimele Bisericilor, răzvrătirile ereziilor le desfiinţează grabnic, doboară trufia păgânilor, înalţă cornul creştinilor; pacea şi iubirea Ta dă-ni-le, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului [Ps 64, 6]. Adu-Ţi aminte, Doamne, de bună temperarea diverselor feluri de aer, de ploi paşnice, de rouă bună, de belşugul roadelor, de recolta desăvârşită, de cununa anului bunătăţii Tale [Ps 64, 12], căci ochii tuturor nădăjduiesc spre Tine şi Tu dai hrana lor la bună vreme [Ps 145, 15-16], deschizi gura Ta şi umpli de bunăvoirea Ta tot ce-i viu. Aici face semn spre diacon: Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce au adus şi aduc roade în sfintele Tale biserici, Dumnezeule, de cei care-şi aduc aminte de cei săraci şi ne-au poruncit nouă să-i pomenim în rugăciunile noastre. 9 0 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s to l i c Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de cei ce au adus la sfântul Tău jertfelnic aceste ofrande în ziua de astăzi şi de cei pentru care Ie-a adus fiecare sau pe care-i are în gând şi care se vor citi acum. Şi pomeneşte pe câţi vrea din cei ce sunt în viaţa aceasta: Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de părinţii, prietenii, rudele şi fraţii noştri (jV). Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi ortodocşii aceştia pe care i-am pomenit şi pe care nu i-am pomenit; dă-le lor cele cereşti în locul celor pământeşti, cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase, cele veşnice în locul celor vremelnice potrivit făgăduinţei Hristosului Tău, fiindcă ai puterea vieţii şi a morţii [Sol 16, 13]. [Dipticele celor adormiţi şi ale sfinţilor] Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de cei ce au bineplăcut Ţie din generaţie în generaţie, sfinţi părinţi, patriarhi, profeţi, apostoli martiri, mărturisitori, dascăli, cuvioşi şi de tot duhul drept săvârşit în credinţa în Hristosul Tău. Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine [Lc 1,28]! Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântccelui tău [Lc 1,42], că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre! (de trei ori) Şi cu glas mare spune: Mai ales dc preasfânta, preabinccuvântata şi preacurata Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi Pururca-Fecioara Maria. Şi numai clericii răspund spunând în ascuns: Adu-Ţi aminte, Doamne. Dumnezeul nostru. Jar preotul spune în ascuns: De Sfântul loan profetul, înainte-mcrgătorul şi Botezătorul. De sfinţii apostoli Petru, Pavel, Andrei, lacob, loan, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, lacob, Simon, luda, Matia, de cvanghcliştii Marcu şi Luca. De sfinţii profeţi, patriarhi şi drepţi. De sfântul protodiacon şi protomartir Ştefan. De sfinţii martiri şi mărturisitori care pentru Hristos au dat mărturie şi au mărturisit mărturisirea cea bună [/ Tim 6, 2]. De pruncii care au fost omorâţi de Irod împărat. De sfinţii martiri Procopie, Teodor, Kyr, loan, Gheorghe, Leontie, Serghie, Vach, Cosma, Damian, Sabinian, Pavel, Vavila, Agatanghel, Eustratie şi cei ce au luptat împreună cu ei. De sfinţii patruzeci şi de sfinţii patruzeci şi cinci [de martiri]. De sfânta protomartiră Tecla. De sfintele femei purtătoare de mir. De sfintele femei martire Tatti, Fevronia, Anastasia, Eufemia, Sofia, Varvara, Iuliana, Irina, Elpis, Pistis şi Agapi. V.4. Prin c ip a le le a n a fo ra le eu h a ris tic e 9 0 3 Adu-Ţi aminte, Doamne, Dumnezeule, de sfinţii noştri părinţi şi arhiepiscopi de la sfântul Iacob apostolul şi fratele Domnului şi întâiul între arhiepiscopi până la Leontie şi Atanasie care au fost arhiepiscopi ortodocşi ai sfântului Oraş al lui Hristos Dumnezeul nostru [Ierusalim]; şi de cei ce au fost arhiepiscopi, de la sfântul şi fericitul nostru părinte apostolic Enea, întâiul între episcopi, până la Sofronie şi Ioan. Adu-Ţi aminte, Doamne, de sfinţii noştri părinţi şi învăţători Clement, Timotei, Ignatie, Dionisie, Irineu, Grigorie, Alexandru, Eustatie, Atanasie, Vasile, Grigorie, Grigorie, Ambrozie, Amfilohie, Liberiu, Damasus, Ioan, Epifanie, Teofil, Celestin, Augustin, Chirii, Leon, Proclu, Proteriu, Felix, Hormizda, Evloghic, Efrem, Atanasie, Teodor, Martin, Agaton, Sofronie. Adu-Ţi aminte, Doamne, de sfintele şi marile Şase Sinoade Ecumenice: de cci 318 părinţi dc la Niceca, de cei 150 de la Constantinopol, de cei 200 de la întâiul [sinod] de la Efes, de cei 630 de la Chalcedon, de cei 164 de la sfântul Sinod al V-lea, dc cei 289 de la sfântul Sinod al Vl-lea, şi de celelalte sinoade şi episcopi care au învăţat drept în lumea întreagă în chip ortodox cuvântul adevărului. Adu-Ţi aminte. Doamne, şi de sfinţii noştri părinţi şi asceţi Pavel, Artenie, Hariton, Pavel, Pahomie, Amun, Teodor, Ilarion, Arsenie, Macarie, Sisoe, Ioan, Pamvo, Pinten, Nil, Isidor, Efrem, Simeon, Simeon, Teodosie, Sava, Sava, Eftimie, Tcoctist, Ghcrasim, Pantoleon, Maxim, Anastasie, Cosmaşi Ioan. Adu-Ţi aminte. Doamne, şi dc sfinţii noştri părinţi care au fost omorâţi de barbari în sfântul munte Sinai şi în Raith şi de ceilalţi cuvioşi părinţi ai noştri şi asceţi ortodocşi, şi de toţi sfinţii, nu pentru că am fi vrednici să-i pomenim pe ei, fericiţii, ci pentru ca şi ei, care stau înaintea înfricoşătorului şi cutremurătorului Tău scaun de judecată, să ne pomenească în schimb pe noi cei vrednici de milă. Adu-Ţi aminte, Doamne, de prezbiteri, diaconi, diaconiţe, ipodiaconi, citeţi, exorcişti, tâlcuitori, cântăreţi, monahi, fecioare, văduve, orfani, înfrânaţi, care s-au săvârşit cu credinţă în comuniunea Bisericii Tale sfinte, catholice şi apostolice. Adu-Ţi aminte. Doamne, de preaevlavioşii şi credincioşii împăraţi Constantin, Elena, Teodosie cel Mare, Marcian, Pulheria, Leon, Iustinian, Constantin şi de cei care au împărăţit după ei cu cucernicie şi credinţă, şi de toţi laicii ortodocşi care au adormit în credinţa şi pecetea lui Hristos. Adu-Ţi aminte, Doamne, de părinţii, prietenii şi rudele noastre. Şi după aceea pomeneşte câţi ortodocşi vrea: De toţi aceşti ortodocşi adu-Ţi aminte Doamne, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul [Nm 16, 22], pe care i-am pomenit şi pe care nu i-am pomenit, şi Tu însuţi îi odihneşte în pământul celor vii [Pi 113, 17], în împărăţia Ta, în desfătarea raiului [7z 28, 13], în 9 0 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic sânurile lui Avraam [Lc 16, 22], Isaac şi Iacob, şi ale sfinţilor noştri părinţi, de unde a fugit durerea, întristarea şi suspinarea [Is 35, 10], unde priveşte şi străluceşte tot timpul lumina feţei Tale [Ps 4, 7]. îndreptează în pace sfârşitul vieţii noastre, creştinesc, bineplăcut şi fără de păcat, Doamne, adunându- ne la picioarele aleşilor Tăi când vrei şi cum vrei, numai fără ruşine şi greşeli, prin Unul-Născut Fiul Tău, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, căci El Singur S-a arătat fără de păcat pe pământ. Diaconul: Şi pentru pacea şi statornicia întregii lumi şi a sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru cei pe care fiecare i-a adus ofrandă şi-i are în gândul lui, pentru poporul care stă împrejur, pentru toţi şi pentru toate. Şi preotul spune cu glas mare: Prin El şi vouă şi lor ca un Dumnezeu bun şi Stăpân iubitor de oameni. Poporul: Lasă, uşurează, iartă, Dumnezeule, greşelile noastre cele cu voie şi fără voie, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă! Preotul singur spune: Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale Hristosului Tău, cu Care eşti binecuvântat şi slăvit împreună cu Preasfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.