Diataxa

Diataxa (διάταξις, ἡ — diataxis, de la prefixul dia- și taxis = rânduială) definește rânduiala sau regulile după care trebuie să se desfășoare o slujbă bisericească, adică rânduiala liturgică.

Diataxa este titlul unei lucrări a patriarhului Filotei I (Kokkinos) al Constantinopolului, din sec. XIV (în ediție mai nouă la Panaiotis Trembelas — Cele trei Liturghii după codicii din Atena — în greacă, Atena, 1935). Această lucrare este un izvor prețios de cunoaștere a cultului creștin, cuprinzând reguli privitoare la săvârșirea cultului, la săvârșirea Sfintei Liturghii și a altor sfinte slujbe. Diataxa lui Filotei face parte din rânduielile locale de slujbă, formulate de unii patriarhi constantinopolitani din epoca bizantină și neo-greacă. Acestea sunt importante pentru istoria cultului, alături de altele, care sunt: practica veche sau tradiția nescrisă (în materie de cult), monumentele arheologice și antichitățile bisericești (resturi de biserici, obiecte vechi liturgice, inscripții, picturi religioase etc.).

Surse

• Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2