Suzana Romana

Sfânta, slăvita muceniță fecioară Suzana Romana era fiica preotului Gabinus (Gavinus) și nepoata Sfântului episcop Gaius al Romei (283-296). A pătimit și a primit cununa muceniciei în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Biserica săvârșește prăznuirea ei pe 11 august.

Viața și mucenicia

Sfânta Suzana fost crescută cu grijă în credința creștină, și încă din tinerețe și-a închinat viața lui Hristos. Familia sfintei era înrudită cu cea a împăratului Dioclețian (284-305), care a auzit povestindu-se despre frumusețea și viața ei virtuoasă. A hotărât să o dea de soție co-împăratului Maximian Hercule (286-305) și l-a trimis la preotul Gaviniu pe demnitarul Claudiu, apoi chiar pe fratele său, Maximus. Amândoi, dimpreună cu soția lui Claudiu, Prepedigna și cu fiii acesteia, Alexandru și Cythius, au primis botezul după o discuție cu evlavioasa familie a Suzanei. Auzind că toate aceste rude ale lui se convertiseră la creștinism, Dioclețian i-a trimis în exil la Ostia, în apropiere de Roma și la scurt timp după aceea a poruncit să fie arși de vii, iar cenușa lor a aruncat-o în mare.

Pe Sfânta Suzana a luat-o împăratul la palatul său și a încredințat-o împărătesei, ca să încerce să o convingă să se supună hotărârii împăratului și să îl ia drept soț pe Maximian, părăsind credința creștină. Dar împărăteasa, ea însăși fiind creștină în taină, a sprijinit-o pe Suzana în hotărârea ei de a rămâne fecioară, pentru Domnul. I-a explicat împăratului hotărârea fecioarei de a nu lua drept soț un păgân. Dioclețian i-a dat lui Maximian îngăduința de a o necinsti pe sfânta fecioară, dar un înger a apărat-o.

Au încercat totodată să o silească pe sfânta Suzana să aducă jertfă idolilor, însă, când aceasta le-a vestit că prefera să se aducă pe sine drept jertfă Domnului Hristos, magistratul însărcinat cu ancheta a poruncit să i se taie fecioarei capul, primind astfel mucenicia. Împărăteasa a luat în taină trupul muceniței. Iar locul în care s-a tăiat capul fecioarei a fost mai târziu sfințit de episcopul Gaius ca biserică, unde săvârșea sfintele slujbe. La scurt timp după moartea Suzanei, și tatăl fecioarei, preotul Gabinius, și episcopul Gaius au primit și ei moartea mucenicească, în anii 295-296.

Posteritatea

Într-o zi de 11 august din secolul al IV-lea sau al V-lea, o basilică îi este consacrată sfintei mucenice Suzana la Roma, lângă Termele lui Dioclețian, bazilică fondată de preotul Gaius. Martirologiul roman notează că în secolul al VI-lea prăznuirea sfintei era sărbătorită cu fast antic în această bazilică.

Surse

• en: Orthodoxwiki:Susanna the Virgin, după Virginmartyr Susanna (OCA)

Legături externe

• en: Nicolae Velimirovici, August 11: The Holy Female Martyr Susanna the Virgin, and others with her din Proloagele de la Ohrida.