Iconoclasm: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
−
Literally, '''iconoclasm''' is the destruction of religious [[icon]]s and other sacred images or monuments, usually for religious or political motives. In Christian circles, iconoclasm has generally been motivated by a literal interpretation of the second of the ten commandments, which forbids the making and worshipping of "graven images."
+
Literal, '''iconoclasm''' înseamă distrugerea [[icoană|icoanelor]] și a altor imagini sacre sau a unor monumente, de regulă pe motive religioase sau politice. În mediile creștine, iconoclasmul a fost în general justificat printr-o interpretare literală a poruncii a doua din [[Decalog|cele zece porunci]], care interzice crearea de și închinarea la "chipuri cioplite".  
  
−
People who engage in such practices are called iconoclasts, a term that has come to be applied to any person who breaks or disdains established dogmas or conventions. Conversely, people who revere or venerate religious images are called [[iconodule]]s (or ''servants of icons'').
+
Cei care au urmat aceste practici sunt numiți [[Iconoclast|iconoclaști]], termen care, prin extindere, a ajuns să se aplice oricărei persoane care încalcă sau nesocotește dogmele sau normele prestabilite. Prin opoziție, cei care respectă și venerează imaginile religoase sunt numiți [[Iconodul|iconoduli]] (sau ''slujitori ai icoanelor'').
  
−
Iconoclasms can be carried out by people of a different religion, but are often the result of sectarian disputes between factions of the same religion.
+
Reacțiile iconoclaste pot apărea între oameni de religii diferite, dar sunt cel mai adesea rezultatul disputelor interne între facțiuni ale aceleiași religii.  
  
−
== The first iconoclastic period: 730-787 ==
+
== Prima perioadă iconoclastă: 730-787 ==
−
Emperor Leo III the Isaurian (reigned 717–741) banned the use of icons of [[Jesus]], [[Theotokos|Mary]], and the [[saint]]s and commanded the destruction of these images in 730. The Iconoclastic Controversy was fueled by the refusal of many Christians resident outside the Byzantine Empire, including many Christians living in the Islamic Caliphate, to accept the emperor's theological arguments. St. [[John of Damascus]] was one of the most prominent of these. Ironically, Christians living under Muslim rule at this time had more freedom to write in defense of icons than did those living in the Byzantine Empire. Leo was able to promulgate his policy because of his personal popularity and military success—he was credited with saving Constantinople from an Arab siege in 717–718 and then sustaining the Empire through annual warfare.
+
Împăratul Leon al II-lea Isaurul (717–741 d.Hr) a interzis folosirea icoanelor lui[[Iisus Hristos|Hristos]], ale[[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale [[Sfânt|sfinților]] și a poruncit distrugerea acestor imagini în anul 730 d.Hr. Controversa iconoclastă a fost alimentată de refuzul creștinilor din afar Imperiului Bizantin, inclusiv a celor care locuiau pe teritoriul Califatului islamic de a accepta argumentele teologice ale împăratului. Sf. [[Ioan Damaschin]] fiind unul dintre cei mai cunoscuți. În mod paradoxal, tocmai creștinii de pe teritoriile aflate sub dominație musulmană în acea vreme au avut mai multă libertate de a scrie în apărarea icoanelor decât cei aflați pe teritoriul Imperiului Bizantin. Leon Isaurul a putut să își pună în aplicare politica iconoclastă datorită popularității sale și a succeselor sale militare (se considera că eliberase Constantinopolul de sub asediul arab din anii 717-718), care îi permiseseră menținerea Imperiului prin războaiele anuale.  
  
−
Leo III's son, Constantine V (reigned 741–775) was challenged at once by a general who used Iconophilic ("Icon-favoring") propaganda, but his military success against this threat cemented his own position.
+
Fiul lui Leon al III-lea, Constantin al V-lea (741–775 d.Hr.) a fost contestat de un general care s-a folosit pentru aceasta de propaganda iconofilă (favorabilă icoanelor), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat poziția.
  
−
The first Iconoclastic period came to an end when Leo IV (Constantine V) died and his widow, Empress Irene, came into power. An iconophile, she initiated the [[Second Council of Nicaea]] in 787, where the veneration of icons was affirmed, although the worship of icons was expressly forbidden. Among the reasons were the doctrine of the [[Incarnation]]: because God the Son (Jesus Christ) took on flesh, having a physical appearance, it is now possible to use physical matter to depict God the Son, and to depict the saints. Icon veneration lasted through the reign of Empress Irene's successor, Nicephorus I (reigned 802-811), and the two brief reigns after his.
+
Prima perioadă iconoclastă a luat sfârșit când Leon al IV-lea (Constantin al V-lea) a murit, iar văduva acestuia împărăteasa Irina a preluat puterea. Iconofilă, ea a inițiat [[Sinodul VII Ecumenic|al doilea Sinod de la Niceea]] în anul 787, unde este restabilită venerarea sau cinstirea (proskynesis) icoanelor, adorarea (latreia) acestora fiind însă interzisă în mod explicit. Unul din argumentele fundamentale ale cinstirii icoanelor se găsește în învățătura asupra [[Întrupare|Întrupării]]: întrucât Dumnezeu-Fiul (Iisus Hristos) S-a făcut trup, având o formă fizică, este de acum înainte posibilă folosirea materiei pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu-Fiul și pe Sfinți. Venerarea icoanelor s-a menținut de-a lungul domniei împărătesei Irina și a succesorului ei, Nichifor I (802-811 d.Hr.) și în timpul celor două (scurte) domnii care au urmat după acesta.
  
−
== The second iconoclastic period: 813-843 ==
+
== A doua perioadă iconoclastă: 813-843 ==
 
[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|150px|right|St. Theodora the Iconodule]]
 
[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|150px|right|St. Theodora the Iconodule]]
−
Emperor Leo V (reigned 813–820) instituted a second period of Iconoclasm in 813, which seems to have been less rigorously enforced, since there were fewer [[martyr]]doms and public destructions of icons. Leo was succeeded by Michael II, who was succeeded by his son, Theophilus. Theophilus died leaving his wife, Theodora the Iconodule, regent for his minor heir, Michael III. Like Irene 50 years before her, Theodora mobilized the iconodules and proclaimed the restoration of icons in 843. Since that time the first Sunday of [[Great Lent|Lent]] is celebrated as the feast of the "Triumph of Orthodoxy."
+
Împăratul Leon al V-lea (813–820) a inițiat a doua perioadă iconoclastă în anul 813, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucît au avut loc mai puține [[mucenicie|martirizări]] și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa Teodora, iconodulă. Ca și Irina în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea icoanelor în anul 843. De atunci, în prima duminică a [[Postul Paștilor|Postului Mare]] se sărbătorește "Duminica Ortodoxiei".
  
−
== See also ==
+
== A se vedea și ==
 
*[[Iconografie]]
 
*[[Iconografie]]
  
−
==Source==
+
==Surse==
 
*[[Wikipedia:Iconoclasm|''Iconoclasm'' at Wikipedia]]
 
*[[Wikipedia:Iconoclasm|''Iconoclasm'' at Wikipedia]]
  
−
==External Links==
+
==Legături externe==
 
*[http://www.schmemann.org/byhim/byzantiumiconoclasm.html ''Byzantium, Iconoclasm and the Monks''] by [[Protopresbyter]] [[Alexander Schmemann]]. ''St. Vladimir's Seminary Quarterly'', Vol. 3, No. 3, Fall, 1959, pp. 18-34.
 
*[http://www.schmemann.org/byhim/byzantiumiconoclasm.html ''Byzantium, Iconoclasm and the Monks''] by [[Protopresbyter]] [[Alexander Schmemann]]. ''St. Vladimir's Seminary Quarterly'', Vol. 3, No. 3, Fall, 1959, pp. 18-34.
 +
 +
* [[ http://www.crestinism-ortodox.ro/html/03/3k_sfintele_icoane.html † Vasile Târgovișteanul, Episcop-vicar patriarhal,"Îndrumător pastoral", Arhiepiscopia Bucureștilor, 1981, pag. 83-86: "Sfintele Icoane în credința și evlavia ortodoxă]]
 +
 +
*[[http://www.crestinism-ortodox.ro/html/04/4f_scurt_istoric_al_sinoadelor.html Pr. Prof. Dr. Ion BRIA, "Dicționar de Teologie Ortodoxă", EIBMBOR, 1981, pag. 337-343: SCURT ISTORIC AL SINOADELOR ECUMENICE]]
 +
 +
* [[http://www.ortho-logia.com/Romanian/Iconoclasm.html Gabriel ALEXE: "Cauzele iconoclasmului bizantin", în ''Ortho-Logia'', ?
 +
  
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]

Versiunea de la data 9 ianuarie 2007 22:25

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Literal, iconoclasm înseamă distrugerea icoanelor și a altor imagini sacre sau a unor monumente, de regulă pe motive religioase sau politice. În mediile creștine, iconoclasmul a fost în general justificat printr-o interpretare literală a poruncii a doua din cele zece porunci, care interzice crearea de și închinarea la "chipuri cioplite".

Cei care au urmat aceste practici sunt numiți iconoclaști, termen care, prin extindere, a ajuns să se aplice oricărei persoane care încalcă sau nesocotește dogmele sau normele prestabilite. Prin opoziție, cei care respectă și venerează imaginile religoase sunt numiți iconoduli (sau slujitori ai icoanelor).

Reacțiile iconoclaste pot apărea între oameni de religii diferite, dar sunt cel mai adesea rezultatul disputelor interne între facțiuni ale aceleiași religii.

Prima perioadă iconoclastă: 730-787

Împăratul Leon al II-lea Isaurul (717–741 d.Hr) a interzis folosirea icoanelor luiHristos, aleMaicii Domnului și ale sfinților și a poruncit distrugerea acestor imagini în anul 730 d.Hr. Controversa iconoclastă a fost alimentată de refuzul creștinilor din afar Imperiului Bizantin, inclusiv a celor care locuiau pe teritoriul Califatului islamic de a accepta argumentele teologice ale împăratului. Sf. Ioan Damaschin fiind unul dintre cei mai cunoscuți. În mod paradoxal, tocmai creștinii de pe teritoriile aflate sub dominație musulmană în acea vreme au avut mai multă libertate de a scrie în apărarea icoanelor decât cei aflați pe teritoriul Imperiului Bizantin. Leon Isaurul a putut să își pună în aplicare politica iconoclastă datorită popularității sale și a succeselor sale militare (se considera că eliberase Constantinopolul de sub asediul arab din anii 717-718), care îi permiseseră menținerea Imperiului prin războaiele anuale.

Fiul lui Leon al III-lea, Constantin al V-lea (741–775 d.Hr.) a fost contestat de un general care s-a folosit pentru aceasta de propaganda iconofilă (favorabilă icoanelor), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat poziția.

Prima perioadă iconoclastă a luat sfârșit când Leon al IV-lea (Constantin al V-lea) a murit, iar văduva acestuia împărăteasa Irina a preluat puterea. Iconofilă, ea a inițiat al doilea Sinod de la Niceea în anul 787, unde este restabilită venerarea sau cinstirea (proskynesis) icoanelor, adorarea (latreia) acestora fiind însă interzisă în mod explicit. Unul din argumentele fundamentale ale cinstirii icoanelor se găsește în învățătura asupra Întrupării: întrucât Dumnezeu-Fiul (Iisus Hristos) S-a făcut trup, având o formă fizică, este de acum înainte posibilă folosirea materiei pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu-Fiul și pe Sfinți. Venerarea icoanelor s-a menținut de-a lungul domniei împărătesei Irina și a succesorului ei, Nichifor I (802-811 d.Hr.) și în timpul celor două (scurte) domnii care au urmat după acesta.

A doua perioadă iconoclastă: 813-843

St. Theodora the Iconodule

Împăratul Leon al V-lea (813–820) a inițiat a doua perioadă iconoclastă în anul 813, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucît au avut loc mai puține martirizări și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa Teodora, iconodulă. Ca și Irina în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea icoanelor în anul 843. De atunci, în prima duminică a Postului Mare se sărbătorește "Duminica Ortodoxiei".

A se vedea și

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iconoclasm&oldid=3340”