Mamant
Sfântul Mamant, sau Mamas (gr. Μάμας), este un mucenic care a pătimit la Cezareea Capadociei în a doua jumătate a secolului al III-lea, în jurul anului 275. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 2 septembrie.
Cuprins
Viața
Acest sfânt a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea și era din cetatea Gangra, în Paflagonia (Asia Mică). Părinții săi, Teodot și Rufina, erau creștini de neam nobil, dar fiind arestați pentru credința în Hristos și aruncați în temniță, Mamant (Mamas) s-a născut acolo, în închisoare, în jurul anilor 260.
Murind părinții lui ca mucenici în temniță, fericitul acesta a fost luat de o femeie creștină patriciană, anume Ammia, care l-a crescut. Și deoarece copilul striga adesea pe maică-sa zicând „mama”, ea i-a pus numele Mamant sau Mamas.
Iar dacă s-a făcut de cincisprezece ani, aflându-l că este creștin, l-au prins, l-au dus la Cezareea Capadociei și l-au bătut cu toiege, dar nevrând să se lepede de credința în Hristos și să jertfească idolilor, spânzurându-i un plumb pe grumaz l-au aruncat în mare. Dar prin dumnezeiască putere, mântuit de primejdie, s-a ascuns într-o peșteră, și se hrănea cu lapte de la caprele sălbatice.
După un timp, noul guvernator al Capadociei, Alexandru, care auzise despre tânărul ascet mărturisitor, a trimis ostași pentru a-l aresta. Prevenit din timp de sosirea lor printr-un semn dumnezeiesc, Mamas i-a întâmpinat oferindu-le pâine și brânză și a acceptat să-i urmeze. După ce și-a mărturisit credința cu îndrăzneală, a fost supus la noi torturi, care nu au făcut altceva decât să arate și mai strălucitor prezența harului în sufletul și în trupul său. Aruncat într-un cuptor încins, a rămas — asemenea celor trei tineri evrei în cuptorul din Babilon — să cânte slava lui Dumnezeu, păzit de arderea flăcărilor printr-o rouă divină. A fost apoi dat fiarelor sălbatice, care s-au comportat cu el ca odinioară cu Adam în rai, venind să-i lingă picioarele. În cele din urmă, călăii i-au străpuns măruntaiele cu o furcă și l-au lăsat ca mort. Totuși, Mamas a găsit puterea de a ieși din oraș, ținându-și măruntaiele cu mâinile. Ajuns într-o grotă, s-a întins pe pământ și acolo a auzit o voce venită de sus care îl chema să vină să se odihnească de ostenelile sale în lăcașurile veșnice.
Posteritatea
Deasupra acestei grote, în secolul al IV-lea, s-a ridicat o mare bazilică dedicată Sfântului, care a devenit centrul cultului său. Acolo, Sfinții Părinți, în special Sfântul Vasile cel Mare (PG 31, 589-600), au rostit omilii în cinstea lui.
Până la expulzarea grecilor din Asia Mică (1922), femeile grecești și chiar și femeile turce aveau obiceiul de a-și duce copiii bolnavi în ruinele acestei bazilici pentru a obține vindecarea lor.
Sfântul Mamas este venerat în mod special la Paphos, în insula Cipru, unde se păstrează craniul său. De asemenea, sfântul este popular și în Liban.
În secolul al VIII-lea o parte din moaștele lui au fost mutate în Langres, Franța, unde s-a construit o mare catedrală în cinstea lui. De aici, cultul lui s-a răspândit în toată Europa.
Imnografie
- Mucenicul Tău, Doamne, Mamant, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condac, glasul 3:
- Cu toiagul care ți s-a dat de la Dumnezeu, sfinte, păstoreşte poporul tău la pășune aducătoare de viață. Iar fiarele cele nevăzute și sălbatice sfărâmă-le sub picioarele celor ce te laudă pe tine. Că toți, cei ce suntem în primejdii, te avem pe tine, Sfinte Mamant, părtinitor fierbinte.
