Calendarul copt

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Calendarul copt, cunoscut şi sub numele de Calendarul alexandrian este folosit de Biserica Ortodoxă Coptă. El se bazează pe vechiul calendar egiptean. Egiptenii au fost primii care au calculat trecerea timpului. Ei au împărţit anul în 12, în funcţie de cunoştinţele lor despre stele. Fiecare lună avea 30 de zile la care adăugau 5 zile în plus numite 'luna mică'. Astfel, anul lor avea 365 de zile în total. Pentru a evita rămânerea în urmă a vechiului calendar egiptean, în timpul lui Ptolemeu al III-lea (Decretul din Canopus, din 238 ÎH) a fost introdusă o reformă a calendarului, care consta în intercalarea unei a 6-a zi epagomenale (suplimentare) la fiecare patru ani. Cu toate acestea, preoţii egipteni s-au opus la această reformă iar ideea nu a fost adoptată decât în anul 25 DH, când împăratul roman Augustus a reformat oficial calendarul egiptean, făcându-l să fie permanent sincronizat cu proaspăt introdusul calendar iulian. Pentru a-l deosebi de vechiul calendar egiptean, care a rămas în vigoare pentru unii astronomi până în epoca medievală, acest calendar reformat este cunoscut sub numele de calendar copt. Anii şi lunile lui coincid cu cei ai calendarului etiopian [1], dar acesta din urmă are nume diferite ale lunilor din limba amharică.

Cuprins

Anul copt

Anul copt este extensia vechiului an civil egiptean, păstrând împărţirea în trei anotimpuri de câte patru luni fiecare. Cele trei anotimpuri sunt comemorate prin rugăciuni speciale în liturghia coptă. Acest calendar încă este în uz în întreg Egiptul, fiind folosit de fermieri pentru urmărirea sezoanelor agricole. (Egiptul a folosit calendarul copt până când Khedive Ismael a adoptat Calendarul gregorian occidental în secolul al XIX-lea şi l-a introdus în administraţie.)

Calendarul copt are 13 luni, 12 a câte 30 de zile fiecare şi o lună intercalară la sfârşitul anului de câte 5 sau 6 zile, în funcţie dacă anul este sau nu bisect. Anul începe în 29 august din calendarul iulian sau în 30 în anul de dinaintea anului bisect iulian. Anul bisect copt urmează aceeaşi regulă ca şi cel iulian astfel încât luna intercalară are întotdeauna 6 zile în anul de dinaintea anului bisect iulian.

Sărbătoarea Neyrouz este prima zi a anului copt şi este aşezată în prima zi a lunii Thout, prima lună a calendarului copt, care pentru anii dintre 1901 şi 2098 DH, de obicei, coincide cu 11 septembrie, cu excepţia anilor bisecţi gregorieni când cade în 12 septembrie. Anii copţi sunt număraţi din 284 DH, anul în care Diocleţian a devenit împărat roman, domnia sa fiind marcată de torturi şi execuţii în masă ale creştinilor, în special în Egipt. De aceea, anul copt este identificat cu iniţialele A.M. (de la Anno Martyrum sau "anul martirilor"). Abrevierea A.M. mai este folosită şi pentru anul evreiesc (Anno Mundi), fără legătură însă cu articolul de faţă.

Fiecare al patrulea an copt este un an bisect fără excepţie, ca în calendarul iulian, astfel încât anul nou menţionat anterior nu se poate aplica decât între 1900 şi 2099, inclusiv gregorieni. În calendarul iulian, anul nou copt pică întotdeauna în 29 august, cu excepţia anului bisect iulian când pică în 30 august. Sfintele Paşti sunt calculate din calendarul iulian după metoda vechilor calendarişti.

Pentru obţinerea anului copt se poate scădea din anul iulian 283 (înainte de anul nou iulian) sau 284 (după acesta).

Sărbătoarea Crăciunului

Propunerea pentru prăznuirea Naşterii Domnului în 25 decembrie a fost prima dată emisă de Ipolit al Romei (170–236), dar se pare că nu a fost acceptată până prin 336 sau 364. Dionisie de Alexandria a citat cu emfază justificări mistice pentru această alegere:

25 martie a fost considerată aniversarea Concepţiei însăşi. Era prima zi a anului în calendarul iulian medieval şi echinocţiul vernal convenţional (era echinocţiul real în momentul în care a fost conceput iniţial calendarul iulian). Consideraţia că Hristos a fost conceput la acea dată a făcut ca 25 martie să devină sărbătoarea Buneivestiri care trebuie să fie urmată, nouă luni mai târziu de prăznuirea Naşterii lui Hristos, Crăciunul din 25 decembrie.

Se poate să fi fost mai multe consideraţii pentru alegerea zilei de 25 decembrie pentru Crăciun. Alegerea aceasta va ajuta la înlocuirea unei sărbători păgâne foarte populare din preajma solstiţiului de iarnă (saturnalia sau brumalia romane). Competiţia religioasă a fost acerbă. În 274, împăratul Aurelian a declarat 25 decembrie zi de sărbătoare civilă, (sărbătoarea naşterii soarelui invincibil sau Sol Invictus) pentru a onora naşterea lui Mitras, zeul-soare persan al cărui cult a precedat zoroastrismul şi care în acele timpuri era foarte popular printre soldaţii romani. Şi nu în ultimul rând pentru că sărbători pline de veselie erau necesare în acea perioadă pentru a alunga posomoreala anotimpului.

Indiferent de motivele reale pentru care a fost aleasă ziua de 25 decembrie, scripturile spun că Naşterea Mântuitorului nu a avut loc nici măcar în perioada respectivă a anului, atâta timp cât în acea parte a ţării păstorii trăiau în câmp şi îşi păzeau oile noaptea (Luca 2:8). În timpul lunilor reci, păstorii îşi aduceau turmele în ţarcuri şi nu dormeau în câmp. Cam asta este ceea ce ştim sigur direct din scripturi, pe lângă speculaţii aiurea.

Până în secolul al XVI-lea, 25 decembrie a coincis cu 29 koiak din calendarul copt. Însă, după introducerea calendarului gregorian în 1582, 25 decembrie a sărit cu două săptămâni înapoi faţă de calendarele iulian şi copt. De aceea vechii calendarişti (care folosesc calendarul iulian şi copt) prăznuiesc Crăciunul în 7 ianuarie, la două săptămâni după noii calendarişti (care folosesc calendarul gregorian.

Sfintele Paşti

După tradiţia creştină, Iisus a murit la ora a noua (aceasta este ora canonică numită nona sau 'amiază' în engleza mijlocie – adică 3:00 pm) din prima zi deplină a Paştelui evreiesc, atunci când acea zi este vinerea şi a înviat din morţi la sau în timpul primei ore (canonice) a acelei duminici. Data Paştelui evreiesc (Pascha sau ziua trecerii, Nisan 14) este întotdeauna la prima sau a doua lună plină de după echinocţiul vernal (de primăvară). La Primul Sinod Ecumenic, care s-a ţinut în 325 la Niceea, s-a hotărât ca Sfintele Paşti să fie sărbătorite în duminica de după aşa-numita lună plină pascală. Luna plină pascală este o aproximare aritmetică a primei luni pline de după echinocţiul de primăvară. Poate fi exprimată prin aşa-numiţii termeni Numărul de aur (G) şi Termenul secolului (C), după cum este prezentat mai jos:

  • Luna plină pascală (PFM) = (19 aprilie sau 5 Martie) - (C+11G) modulo 30

Există două excepţii când PFM este cu o zi mai devreme decât valoarea calculată astfel, şi anume:

  • Când (C+11G) este 0 modulo 30, PFM = 18 aprilie (nu 19 aprilie).
  • Când (C+11G) este 1 modulo 30, şi G=12, PFM = 17 aprilie (nu 18).

Numărul de aur (G) este acelaşi pentru calculele din calendarele iulian şi gregorian, dar Termenul secolului este constant (C = +3) în calculele iuliene:

CopticEasterComputations.jpg

în timp ce în cel gregorian C este -4 din 1583 până în 1699, -5 din 1700 până în 1899, -6 din 1900 până în 2199, -7 din 2200 până în 2299 etc... Deoarece duminica Paştelui trebuie să urmeze după PFM, Paştele este mutat mai târziu cu o săptămână după PFM dacă acesta cade într-o duminică. Pentru Paştele ortodox este necesară folosirea calendarului iulian şi a valorii (C = +3).

La sinodul de la Niceea, s-a stabilit că este sarcina Papei de Alexandria să calculeze datele exacte ale Sfintelor Paşti şi să le anunţe tuturor celorlalte biserici creştine (vezi Papa Dumitru Viticultorul, secolul al III-lea). Această sarcină a revenit Alexandriei din cauza savanţilor care locuiau aici. Regulile precise de determinare a acestei date sunt foarte încurcate, dar de obicei Sfintele Paşti sunt după prima lună plină care are loc după 21 martie, care era data echinocţiului de primăvară în vremea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea. La scurt timp după ce Iulius Cezar a reformat calendarul, echinocţiul de primăvară cădea, "convenţional", în 25 martie. Acest lucru a fost abandonat la Niceea, dar motivul pentru care apărea discrepanţa observată a fost ignorat complet (anul tropical real nu este chiar identic cu anul iulian care are 365¼ de zile, deci data echinocţiului merge înapoi în calendarul iulian).

Vezi şi: Computus, Calendarul iulian, Calendarul iulian revizuit

Lunile copte

  • Thout
Thout cunoscută şi sub numele de Tout este prima lună a anului calendar. Începe în 11 septembrie şi se termină în 10 octombrie după calendarul gregorian. Luna Thout este, de asemenea, şi prima lună a anotimpului 'Akhet' (inundaţia) din vechiul Egipt, când puhoaiele Nilului acoperă pământul Egiptului. Numele lunii vine de la Thot, vechiul zeu egiptean al înţelepciunii.
  • Paopi
Paopi cunoscută şi sub numele de Baba este a doua lună a anului copt. Începe în 11 octombrie şi se termină în 10 noiembrie după calendarul gregorian. Luna Paopi este, de asemenea, şi cea de a doua lună a anotimpului 'Akhet' (inundaţia) din Egiptul antic, când puhoaiele Nilului acoperă pământul Egiptului. Numele lunii vine de la Hapy, vechiul zeu egiptean al Nilului.
  • Hathor
Hathor cunoscută şi sub numele de Hatour este a treia lună a calendarului copt. Începe în 11 noiembrie şi se termină în 9 decembrie după calendarul gregorian. Luna Hathor este, de asemenea, şi cea de a treia lună a anotimpului 'Akhet' (inundaţia) din Egiptul antic, când puhoaiele Nilului acoperă pământul Egiptului. Numele lunii vine de la Hathor, vechea zeiţă egipteană a frumuseţii şi dragostei.
  • Koiak
Koiak cunoscută şi sub numele de Kiahk este a patra lună a calendarului copt. Începe în 10 decembrie şi se termină în 8 ianuarie după calendarul gregorian. Luna Koiak este, de asemenea, şi cea de a patra lună a anotimpului 'Akhet' (inundaţia) din Egiptul antic, când puhoaiele Nilului acoperă pământul Egiptului. Numele lunii vine de la Ka Ha Ka, ceea ce înseamnă bunătatea bunătăţilor, unul din numele vechiului bou sfânt Apis, din Egipt.
  • Tobi
Tobi cunoscută şi sub numele de Touba este a cincea lună a calendarului copt. Începe în 9 ianuarie şi se termină în 7 februarie după calendarul gregorian. Luna Tobi este, de asemenea, şi prima lună a anotimpului 'Proyet' (creştere) din Egiptul antic, când puhoaiele se retrag şi culturile încep să crească pe tot cuprinsul ţării Egiptului. Numele lunii vine de la Amso Khem, una din formele zeului egiptean Amun Ra. Cuvântul evreesc tobi înseamnă 'bunătate'.
  • Meshir
Meshir cunoscută şi sub numele de Amshir este a şasea lună a calendarului copt. Începe în 8 februarie şi se termină în 9 martie după calendarul gregorian. Luna Meshir este, de asemenea, şi a doua lună a anotimpului 'Proyet' (creştere) din Egiptul antic. Numele lunii vine de la Mechir, vechiul zeu egiptean al vântului.
  • Paremhat
Paremhat cunoscută şi sub numele de Baramhat este a şaptea lună a calendarului copt. Începe în 10 martie şi se termină în 8 aprilie după calendarul gregorian. Luna Paremhat este, de asemenea, şi a treia lună a anotimpului 'Proyet' (creştere) din Egiptul antic. Numele lunii vine de la Mont, vechiul zeu egiptean al războiului.
  • Paremoude
Paremoude cunoscută şi sub numele de Barmouda este a opta lună a calendarului copt. Începe în 9 aprilie şi se termină în 8 mai după calendarul gregorian. Luna este, de asemenea, şi a patra lună a anotimpului 'Proyet' (creştere) din Egiptul antic. Numele lunii vine de la Renno, vechiul zeu egiptean al vântului aspru şi al morţii.
  • Pashons
Pashons cunoscută şi sub numele de Bashans este a noua lună a calendarului copt. Începe în 9 mai şi se termină în 7 iunie după calendarul gregorian. Luna Pashons este, de asemenea, şi prima lună a anotimpului 'Shemu' (recoltă) când egiptenii recoltau culturile din toată ţara Egiptului. Numele lunii vine de la Khenti, una din formele lui Horus, vechiul zeu egiptean al metalelor.
  • Paoni
Paoni cunoscută şi sub numele de Baona este a zecea lună a calendarului copt. Începe în 8 iunie şi se termină în 7 iulie după calendarul gregorian. Luna Paoni este, de asemenea, şi a doua lună a anotimpului 'Shemu' (recoltă). Numele lunii are originea necunoscută.
  • Epip
Epip cunoscută şi sub numele de Abib este a unsprezecea lună a calendarului copt. Începe în 8 iulie şi se termină în 6 august după calendarul gregorian. Luna Epip este, de asemenea, şi a treia lună a anotimpului 'Shemu' (recoltă). Numele lunii vine de la Apida, şarpele pe care l-a omorât Horus.
  • Mesori
Mesori cunoscută şi sub numele de Mesra este a doisprezecea lună a calendarului copt. Începe în 7 august şi se termină în 5 septembrie după calendarul gregorian. Luna Mesori este, de asemenea, şi a patra lună a anotimpului 'Shemu' (recoltă). Numele lunii vine de la Mes-o-ri, un vechi cuvânt egiptean care înseamnă naştrea Soarelui.
  • Pi Kogi Enavot (Nasii)
Pi Kogi Enavot cunoscută şi sub numele de El Nasii este a treisprezecea şi ultima lună a calendarului copt. Începe în 6 septembrie şi se termină în 10 septembrie după calendarul gregorian. Şi această lună este adăugată anotimpului 'Shemu' (recoltă). Numele lunii vine de la Pi Kogi Enavot care înseamnă luna scurtă.

Izvoare şi legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi