C. S. Lewis

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
C.s.lewis.jpg

Clive Staples Lewis (29 noiembrie 1898 - 22 noiembrie 1963), cunoscut ca C. S. Lewis a fost un scriitor şi erudit britanic. S-a născut la Belfast, în Irlanda. A adoptat porecla de "Jack", fiind astfel cunoscut de prietenii şi apropiaţii săi. Este cunoscut ca autor de studii de literatură medievală, pentru lucrările sale de apologetică creştină şi ficţiune, îndeosebi pentru Cronicile din Narnia.

Cuprins

Parcursul

Cercetător

A fost fellow şi a predat la Magdalen College, Oxford timp de aproape treizeci de ani, iar mai apoi a fost profesor de literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge şi fellow al Magdalene College, Cambridge.

În calitate de cercetător, a căutat să demonstreze că nu a existat o Renaştere engleză. O bună parte a cercetărilor sale a dedicat-o Evului Mediu târziu, îndeosebi preferinţei acestei perioade pentru folosirea alegoriei. Cartea sa, The Allegory of Love [Alegoria iubirii] (1936) a contribuit la relansarea studiilor sistematice asupra unor scrieri din această perioadă precum Le Roman de la Rose [Romanul trandafirului]. Lewis a scris o prefaţă la poemul Paradise Lost [Paradisul pierdut] al lui John Milton, prefaţă ce rămâne una din cele mai importante raportări critice la această operă.

În ultima sa lucrare academică, The Discarded Image, an Introduction to Medieval and Renaissance Literature [Imaginea părăsită: o introducere în studiul literaturii medievale şi renascentiste] (1964) el face o excelentă sinteză asupra înţelegerii lumii în gândirea medievală; aceasta este "imaginea părăsită/abandonată" a cosmosului la care se referea în titlul lucrării.. Lewis a fost un scriitor prolific, membru al societăţii de discuţii literare The Inklings, avându-i ca prieteni apropiaţi pe J. R. R. Tolkien, Charles Williams şi Owen Barfield.

Scriitor

Pe lângă lucrările sale academice, C.S. Lewis a scris mai multe romane cunoscute, între care amintim Trilogia spaţială, lucrare de science fiction, cuprinzând volumele Out of the Silent Planet [Departe de planeta tăcută], Perelandra (cunoscută şi drept Călătoria pe Venus) şi That Hideous Strength [Acea putere oribilă]. Trilogia combină elemente tradiţionale din literatura science fiction cu explorarea unor teme creştine precum păcatul, căderea şi mântuirea.

The Great Divorce [Marea Ruptură] este un scurt roman despre un dialog imaginar purtat în Rai între cei mântuiţi şi cei osândiţi. În roman, osândiţii par să se osândească ei înşişi: nimic nu îi împiedică să meargă în rai şi să rămână acolo dacă doresc, însă unii dintre ei găsesc schimbările pe care Raiul le produce în oameni ameninţătoare sau inconfortabile, astfel că decid să plece de acolo. O altă lucrare a sa, The Screwtape Letters [traduse în română ca Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr], cuprinde scrisorile unui diavol bătrân, Screwtape [Sfredelin] către nepotul său Wormwood [Amărel]. În scrisori, Sfredelin îl învaţă pe Amărel cele mai bune metode pentru a cuceri pentru iad sufletul omului pe care îl are în „grijă”.

Cronicile din Narnia sunt o serie de şapte romane fantasy pentru copii şi sunt de departe cea mai populară dintre operele sale. Cărţile au o temă alegorică creştină şi descriu aventurile câtorva copii care ajung pe un tărâm magic numit Narnia. Leul, Vrăjitoarea şi Dulapul, primul volum publicat şi totodată cel mai popular, a fost adaptat atât pentru teatru cât şi pentru film. Un film a fost realizat şi după cel de-al doilea volum al seriei, „Prinţul Caspian”. Cronicile din Narnia împrumută elemente din mitologia greacă şi romană, precum şi din poveştile cu zâne din tradiţia engleză şi irlandeză.

Ultimul roman al lui Lewis a fost Till We Have Faces [Până ce mai avem chip]. Mulţi (între care autorul însuşi) au considerat acest ultim volum drept cea mai matură şi mai desăvârşită lucrare de ficţiune a sa, dar nu a avut niciodată un mare succes la public. În această carte, Lewis repovesteşte mitul lui Eros şi Psyche din atipica perspectivă a surorii lui Psyche. Cartea se concentrează îndeosebi asupra unor idei religioase, însă cum cadrul lucrării este păgân, legăturile cu credinţa creştină rămân doar implicite.

Înainte de convertirea sa la creştinism, Lewis a publicat (sub pseudonimul de Clive Hamilton) două cărţi: Spirits in Bondage [Spirite întemniţate], cuprinzând mai multe poeme şi Dymer, un poem narativ.

Apologet creştin

Pe lângă cariera sa de profesor şi cea de romancier, Lewis a scris şi o serie de lucrări despre creştinism, între care cea mai cunoscută este poate Mere Christianity [Creştinism, pur şi simplu]. Convertit la vârsta adultă, intrat în Biserica Anglicană, s-a arătat foarte interesat să prezinte adevărul creştin ca pe unul fundamental raţional şi de bun simţ. Mere Christianity, The Problem of Pain [Problema suferinţei] şi Miracles [Despre minuni] au vizat toate mai mult sau mai puţin să respingă obiecţiile populare la creştinism.

A devenit cunoscut ca Apostolul scepticilor, deoarece iniţial a abordat el însuşi credinţa religioasă de pe poziţii sceptice şi a sfârşit prin a se converti „cedând” în faţa argumentelor şi a evidenţei, după propria sa mărturie. De aceea, marile teme ale cărţilor sale despre creştinism cuprind modul în care ne putem raporta la problemele pe care oamenii le au în acceptarea creştinismul, ca de exemplu „cum poate Dumnezeu să îngăduie existenţa suferinţei?” (chestiune pe care o aprofundează în lucrarea The Problem of Pain [Problema suferinţei]).

Lewis şi-a scris şi autobiografia, lucrare intitulată Surprised by Joy [Surprins de bucurie] în care îşi descrie convertirea la creştinism (cartea e scrisă înainte ca el să îşi întâlnească soţia, Joy Gresham). Eseurile şi discursurile sale publice despre credinţa creştină, dintre care multe au fost reunite în volumele God in the Dock şi The Weight of Glory and Other Addresses [în limba română au mai fost publicate două volume sub titlul „Treburi cereşti”, colecţie de reflecţii ale lui Lewis ordonate ca lecturi pentru fiecare zi a anului], sunt şi astăzi populare pentru observaţiile şi intuiţiile remarcabile ale autorului privitoare la credinţă.

Cea mai cunoscută lucrare a lui, seria Cronicilor din Narnia, cuprinde vaste alegorii creştine.

C.S. Lewis în România

C.S. Lewis a fost, împreună cu G.K. Chesterton, unul dintre autorii englezi care au influenţat în mod semnificativ gândirea lui Nicolae Steinhardt. Acesta a citit fără îndoială The Screwtape Letters, „cartea despre draci” a lui Lewis, cum o numeşte în Jurnalul fericirii [1], şi probabil şi alte lucrări pe care a căutat – şi reuşit – mai târziu să le procure şi pentru biblioteca mănăstirii Rohia [2]. Găsim ecouri clare ale lui Lewis încă din Jurnalul fericirii, dar şi în alte scrieri şi predici ale lui Steinhardt: figura „dracului contabil”, atenţia la şi preocuparea pentru nesmintirea aproapelui în lucrurile mici, de zi cu zi, observaţiile sale cu privire la „tehnica ispitirii” folosită de diavoli amintesc de scrierile lui Lewis. O afinitate profundă (deşi nu e clar dacă e vorba despre o influenţă directă) putem găsi şi între scrierile lui Steinhardt şi spiritul Cronicilor din Narnia, anume în centralitatea curajului şi a onestităţii ca virtuţi creştine esenţiale.

În România, lucrările lui C.S. Lewis au început să fie traduse şi publicate mai ales după 1990. Primul volum publicat reunea trei lucrări ale lui Lewis, Miracles [Despre minuni], The problem of Pain [Problema durerii], The Four Loves [Cele patru iubiri]. A fost urmat de Screwtape Letters, tradus ca Scrisorile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, volum care a cunoscut mai multe reeditări succesive (2000/ 2006/ 2008), inclusiv ca audiobook (2008). Au apărut mai apoi MiraclesDespre minuni (2008), Mere Christianity - Creştinism, pur şi simplu (2004), The Business of Heaven - Treburi cereşti (2005), The Problem of PainProblema durerii (2008), Surprised by JoySurprins de bucurie (2009). Seria Cronicilor din Narnia a fost şi ea tradusă şi publicată (2005, 2009), cunoscând un succes semnificativ datorat şi lansării în contextul difuzării ecranizărilor după primele două volume ale seriei.

În 2008, la Fundaţia „Calea Victoriei” din Bucureşti bizantinologul Petre Guran organizează un curs-atelier intitulat „Narnia: Cum a trecut C.S. Lewis prin dulap”, curs care porneşte de la marile teme abordate de Lewis în Cronicile din Narnia pentru a face o incursiune în „universul cultural al creştinismului european” [3].

Un ortodox necunoscut?

C.S. Lewis a fost un autor foarte iubit de mulţi ortodocşi creştini care se întreabă adesea dacă nu cumva C.S. Lewis era în ascuns ortodox. Viziunea lui teologică despre pocăinţă şi soteriologia pe care o profesa, precum şi modul în care înţelege raiul şi iadul sunt foarte asemănătoare cu cele ortodoxe, distingându-se atât de poziţiile romano-catolice cât şi protestante cu privire la aceste chestiuni. Lewis a rămas în Biserica Angliei întreaga sa viaţă; dar nu putem uita că în acea vreme Biserica Ortodoxă şi cea Anglicană purtau un dialog teologic intens, sperând la unirea între cele două Biserici. Abia târziu în anii ’60 ortodocşii au renunţat la speranţa unei uniri, atunci când a devenit evident că teologia prevalentă în Biserica Angliei avea să devină cea liberală, în detrimentul ortodoxiei.

Credem că Lewis poate fi descris ca un „Ortodox anonim”, căci deşi a aderat la Biserica Anglicană, simpatiile lui teologice erau mai degrabă ortodoxe. Cea mai profundă analiză a relaţiei lui Lewis cu Ortodoxia a fost făcută de P.S. Kallistos Ware, episcop de Diokleia, care predă şi el la Oxford. Într-un articol publicat în revista Sobornost (o revistă ecumenică anglican-ortodoxă) intitulat: "C.S. Lewis: an 'Anonymous Orthodox'?", explorează această ipoteză fascinantă. Relatează cu smerenie că Lewis avea tendinţa să " ne idealizeze pe noi ortodocşii" şi afirmă: „deşi contactele personale ale lui C.S. Lewis cu Biserica Ortodoxă nu au fost multe, gândirea sa este adesea într-un acord profund cu poziţia ortodoxă."

Deşi nu poate fi considerat un autor ortodox, simpatia lui durabilă pentru Ortodoxie trebuie luată în considerare. După cum îşi amintea unul din biografii săi (în C.S. Lewis and His Times, de George Sayer), după o vacanţă petrecută împreună cu soţia în Grecia, Lewis i-ar fi spus că dintre toate liturghiile la care asistase, prefera Liturghia ortodoxă tuturor celor la care asistase în Occident, fie ele catolice sau protestante. A continuat spunându-i că dintre toţi preoţii şi monahii pe care îi cunoscuse, cei pe care îi întâlnise în timpul sejurului său în Grecia erau oamenii cei mai sfinţi, cei mai duhovniceşti. C.S. Lewis vorbea de un anumit aspect, de un anumit duh. Putem deci vorbi de o anumită simpatie a lui Lewis pentru Ortodoxie, deşi el a rămas toată viaţa în Biserica Anglicană.

Note

  1. A se căuta de exemplu aici
  2. Călin CIRA în dialog cu Ioan PINTEA despre Nicolae Steinhardt, în România culturală, nr. 39.
  3. Narnia: Cum a trecut C. S. Lewis prin dulap

Citate

Din On Stories

  • "...fiinţele imaginare îşi au înăuntrul în afară: ele sunt suflete vizibile."
  • "Valoarea mitului e dată de faptul că ia toate lucrurile ştiute şi le redă bogata semnificaţie pe care vălul familiarităţii le ascunsese ." - p. 90

Scrisori către Malcolm

  • „Ce m-a încântat cel mai mult la o Liturghie ortodoxă la care am asistat cândva a fost faptul că nu părea să existe o regulă de comportare universal valabilă pentru întreaga congregaţie. Cineva stătea în picioare, altul îngenunchea, altul şedea, altul mergea; cineva se târa pe pământ ca o omidă. Şi ce era cel mai frumos e ca nimeni nu părea să bage de seamă ce făceau ceilalţi. Mi-aş dori ca noi anglicanii să urmăm exemplul lor. La noi [anglicani] întâlneşti oameni care sunt tulburaţi de faptul că cel din faţa ta se închină sau nu se închină. Nici n-ar fi trebuit să-l vadă, darămite să-l judece‚”Who art thou that judgest Another’s Servant?”

Mai multe citate la: Wikiquote:C. S. Lewis

Bibliografie în limba română

  • Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Humanitas, Bucureşti, 1997 [Miracles (1947, revăzut 1960), The Four Loves (1960), The Problem of Pain (1940)]
  • Scrisorile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, trad. de Sorana Corneanu, Humanitas, Bucureşti, 2000/2005/2008 [The Screwtape Letters (1942)].
  • Despre minuni, traducere de Sorin Mărculescu, Humanitas, Bucureşti, 2001 [Miracles (1960)]
  • Creştinism, pur şi simplu, traducere de Dan Rădulescu, Humanitas, Bucureşti, 2004 [Mere Christianity (1952, bazată pe convorbirile radiofonice din 1941-1944)].
  • Desfiinţarea omului, traducere de Petruţa-Oana Naiduţ, Humanitas, Bucureşti, 2004 [The Abolition of Man (1943)].
  • Treburi cereşti, 2 vol., traducere de Mirela Adăscăliţei, Humanitas, Bucureşti, 2005 [The Business of Heaven (1942)].
  • Surprins de bucurie, traducere de Emanuel Contac, Humanitas, Bucureşti, 2009 [Surprised by Joy (1955)].

Cronicile din Narnia

Au fost publicate la editura Rao, Bucureşti 2005 şi în set complet în 2009:

  • Şifonierul, leul şi vrăjitoarea[The Lion, the Witch, and the Wardrobe (1950)].
  • Prinţul Caspian [Prince Caspian (1951)].
  • Călătorie pe mare cu «Zori de zi» [The Voyage of the Dawn Treader (1952)]
  • Jilţul de argint [The Silver Chair (1953)]
  • Calul şi băiatul [The Horse and His Boy (1954)]
  • Nepotul magicianului [The Magician's Nephew (1955)]
  • Ultima bătălie [The Last Battle (1956)]

Pentru o bibliografie exhaustivă a lui C.S. Lewis în limba engleză, a se vedea: Wikipedia:Clives Staples Lewis.

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi