Atenagora din Atena

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Atenagora din Atena (gr. Ἀθηναγόρας ὁ Ἀθηναῖος - Athenagoras ho Athenaios) este un apologet creștin grec care a trăit în a doua jumătate a secolului al doilea. Era atenian, filosof și convertit la creștinism. A fost considerat unul din cei mai capabili apologeți creștini din secolul al II-lea.

Cuprins

Viața și opera

Atenagora s-a născut în către anul 133 și a murit în anul 190 d.Hr. Se cunosc puține despre viața lui. Calitatea literară și oratorică a scrierilor sale sugerează că a fost un om școlit, familiar cu platonismul, binecunoscut și cu influență în rândul contemporanilor săi. Doar două din scrierile sale [1], Apologia sa (sau: Solicitare pentru Creștini - gr. Πρεσβεία περί των Χριστιανών, Presbeìa perì ton Christianòn) și Tratatul despre înviere, au ajuns până la noi. Absenţa oricărei menţionări a numelui său alături de al celorlalţi scriitori creştini posibil să se fi datorat scrierilor sale anonime, acestea fiind considerate ca aparţinând de fapt altor scriitori.

Scrierile sale dovedesc că a fost un om cu pregătire ştiinţifică şi culturală, arată forţa sa în calitate de filosof si retor, capacitate sa deosebită în aprecierea spiritului intelectual din vremea sa, tactul si curtoazia sa în confruntarea cu marii oponenţi ai creştinismului. Astfel, după unii savanți de mai târziu, impactul scrierilor sale asupra publicului vizat este considerat mult mai semnificativ decât scrierile contemporanilor săi, care erau de obicei mai polemice şi aveau un caracter religios mai pronunţat.

Apologia[2], a cărei dată este fixată de o mărturie internă ca fiind 176 sau 177, nu a fost, aşa cum titlul Solicitare (gr. presbeia) o sugerează, adică o susţinere orală împotriva obiecţiilor aduse creştinismului, ci o pledoarie în scris, făcută cu grijă de către un filosof, având la bază temeiuri filozofice, în vederea apărării creştinilor şi adresată împăratului Marcus Aurelius (împărat între 161 și 180 d.Hr.) și fiului acestuia, Commodus (împărat între 180 și 192 d.Hr.), pe care el îi flatează numindu-i cuceritori, « dar mai întâi de toate, filozofi ». Primele sale nemulţumiri privesc discriminarea iraţională si nedreaptă împotriva creştinilor şi a calomniilor pe care aceştia le îndură, inclusiv acuzația de ateism. Trebuie notat că o învinuire majoră adusă creştinilor din vremea sa era aceea de ateism întrucât necredinţa în zeii romani echivala cu a fi ateu. El a stabilit principiul monoteismului, citând poeţi şi filozofi păgâni pentru a susţine tocmai doctrinele pentru care creştinii erau condamnaţi şi aduce argumente privind superioritatea credinţei creştine asupra credinţei păgânilor. Acest prim argument, puternic întemeiat privitor la unitatea lui Dumnezeu în literatura creştină, este completat de o iscusită expunere a Treimii. Apoi, luându-le apărarea, el justifică reţinerea creştinilor de la venerarea zeităților naţionale pe motive că acestea sunt absurde şi lipsite de bună-cuviinţă, citând pe larg poeţii păgâni şi filozofi în susţinerea controversei sale. În cele din urmă, vorbind despre acuzaţia de imoralitate adusă creştinilor, el face o expunere privitoare la idealul de curăţie al creştinilor, chiar și-n privinţa gândurilor, şi despre sfinţenia căsătoriei ce nu poate fi încălcată. Acuzaţia de canibalism este respinsă, el arătând respectul enorm faţă de viaţa în sine, îndemnându-l astfel pe creştin să deteste crima avortului.

Tratatul despre Învierea trupului[3], prima expoziţie completă a doctrinei din literatura creştină, a fost scrisă mai târziu decât Apologia, putând fi astfel considerat ca un adaos la aceasta. Atenagora aduce pentru apărarea doctrinei tot ce se putea aduce mai bun de un filozof contemporan. După întâmpinarea obiecţiilor specifice caracteristice timpului său, el încearcă să demonstrează posibilitatea învierii aducând ca argument fie puterea Creatorului fie natura trupurilor noastre. Pentru a exercita astfel de puteri nu este nici nevrednic de Dumnezeu şi nici nedrept faţă de celelalte creaturi. El arată că natura şi sfârşitul omului reclamă o continuare a vieţii trupului şi sufletului.

Surse

Legături externe

Note

  1. Scrierile sale sunt publicate în Clavis Patrum Græcorum 1070-1071
  2. en: http://www.earlychristianwritings.com/text/athenagoras-plea.html
  3. en: http://www.earlychristianwritings.com/text/athenagoras-resurrection.html
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi