__TOC__

[[Biserică|Biserica]] este zidită pe „temelia [[apostol]]ilor” (Efeseni 2, 20), în sensul că „Cei Doisprezece” formează un grup unic, cu o misiune unică în întemeierea Bisericii. '''Hristos''' însuși instituie colegiul celor doisprezece apostoli, ca însuși modelul Bisericii, ca o structură care garantează continuitatea ei istorică și identitatea ei de „trup” al lui Hristos. Aceasta se vede și din faptul că [[Duhul Sfânt]] este trimis de Fiul, proslăvit anume pentru a confirma această structură apostolică, drept bază a Bisericii. Întemeierea Bisericii istorice la [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecime]] este un eveniment al Duhului Sfânt, dar prezența apostolilor la Cincizecime face parte din eveniment. Aceasta se vede în icoana ortodoxă a Cincizecimii, care redă în imagine „tronul” neocupat al lui Hristos, Duhul Sfânt în chip de porumbel și cercul [[sfinți]]lor apostoli deschis spre lume, care iese întru întâmpinarea „martorilor” lui Hristos. Prin urmare, în faptul Cincizecimii, instituția și evenimentul, alegerea și trimiterea, formează un întreg inseparabil. Dacă Biserica istorică nu se poate concepe fără prezența și lucrarea Duhului Sfânt, ea nu se poate imagina fără „colegiul” apostolilor lui Hristos. Căci Hristos este înconjurat de apostoli nu numai în viața Sa pământească, ci și în împărăția Sa ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 22, 30). La sfârșitul veacului, Hristos apare din nou înconjurat de apostolii Săi (Apocalipsa 21, 14; cf. 20, 4), ceea ce înseamnă că „succesiunea” apostolică are nu numai un sens istoric, ci și un sens eshatologic (Luca 10, 20).