{{În cursArticol de calitate}}{{Sfinti|nume= Sfântul Sava de la Buzău<br>(Sava Gotul)|Imagine= [[ImageImagine:Sava_Gotul.jpg|right|frame300 px|'''Sfântul mucenic Sava de la Buzău''']]|nastere= 334, Dacia, zona Subcarpaților de Curbură|adormire= 372, Dacia, înecat în râul ''Mousaios'' (Buzău) |localizare= Dacia, zona stăpânită de goții regelui Athanaric|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= got, sau posibil daco-roman|tip= [[martir]]|canonizare= 1992|calendar= [[12 aprilie]]|biserici= Catedrala Episcopală Sfântul Sava de la Buzău|site=|}}[[Sfânt]]ul [[mucenic]] '''Sava de la Buzău''', cunoscut mai adesea drept și sub numele '''Sava Gotul'' ', s-a născut în anul 334 (aproximativ), în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaţilor Subcarpaților de Curbură, în apropiere de râul ''Mousaios'' (Buzăul de azi). Viaţa şi Viața și martirizarea sa sunt descrise în "„''Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goţia Goția către Biserica lui Dumnezeu care se găseşte găsește în Capadocia şi și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale''"”, adresată Sfântului [[Ierarh]] [[Vasile cel Mare]].<br/>[[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[PrăznuirePraznic|prăznuieşteprăznuiește]] pe data de [[12 aprilie]].

==ViaţaViața==În secolele al IIIII-lea şi și al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia (retragere ordonată de împăratul Aurelian în 271), goţii goții au ocupat o parte a Daciei extra-carpatine. Așezările goţilor goților din Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova cu și partea estică a Ţării Româneşti Țării Românești de mai târziu), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată şi și romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populaţia populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor şi și a administraţiei administrației romane peste Dunăre.

Sf. Sava s-a născut din părinţi părinți creștini. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei [[episcop]]ului got [[Ulfila]], fiind ucenic şi și ajutor al [[preot|preotului]] ului got [[Sansala şi și Eutihie din Dacia|Sansala]] din Dacia. Sursele religiose menţionează religioase menționează faptul că era un om drept în credinţăcredință, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi liniștit și negrabnic la cuvânt. În afară de îndrumătorul său duhovnicesc, preotul Sansala, evlaviosul Sava era apropiat sufleteşte şi sufletește și de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată. Prin aceşti acești slujitori şi și prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post şi și rugăciune, tânărul Sava şiși-a sporit evlavia, blândeţeablândețea, smerenia, iubirea de adevăr şi și statornicia în credinţa credința ortodoxă.

În anul 372, regele got Athanaric a ordonat persecuţii persecuții aprige împotriva creştinilor creștinilor din teritoriile controlate de goţigoți. Episcopul [[Ulfila]] a reuşit reușit să se refugieze la sud de Dunăre, în Imperiul Roman, dar [[preot]]ul [[Sansala şi și Eutihie din Dacia|Sansala]] şi și ucenicul său Sava au fost prinşi şi chinuiţi prinși și chinuiți pentru credinţa credința lor în [[Iisus Hristos|Hristos]]. În cele din urmă preotul Sansala a fost eliberat, dar Sava a fost martirizat.

Chinuitorii săi, conduşi conduși de Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, l-au legat pe tânărul Sava şi și l-au purtat prin văile împădurite care fuseseră arse de curând, prin cioturi ascuţiteascuțite, biciuindu-l. Făcându-se ziuă, prigonitorii au văzut însă că pe trupul Sfântului Sava nu se afla nici un semn de vătămare, de aceea s-au înfuriat şi și mai tare l-au răstignit pe două osii şi și l-au trântit la pământ, lăsându-l să se chinuiască apropae aproape toată ziua şi și noaptea ce au urmat. Spre dimineaţă. dimineață, o femeie ce trecea pe acolo l-a dezlegat, dar el a continuat să rămână în locul acela, netemându-se de ceea ce avea să urmeze. Când Atharid a aflat de aceasta, a poruncit ca Sfântul să fie legat cu mâinile de o grindă, după care a adus la el mâncăruri jertfite idolilor, din care a vrut să-l oblige să mănânce. Însă Sfântul a spus că acele mâncăruri sunt spurcate, ca şi și cel ce le-a trimis, mărturisindu-l pe Hristos ca fiind singurul Stăpân şi și Domn. Auzind acestea, unul din slujitori a aruncat în pieptul Sfântului un drug de fier ascuţitascuțit, dar Sfântul a rămas nevătămat, prin credinţa şi credința și darul lui Dumnezeu. Auzind toate acestea, Atharid a poruncit ca Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzăul de azi). Când au ajuns însă pe malul râului, slujitorii înfricoşaţi înfricoșați de minunile care le văzuseră, voiau să-l lase pa pe Sfânt să fugă, dar acesta s-a împotrivit, spunându-le: "''Împliniţi Împliniți porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu. Iată, în faţă față stau în slavă cei ce au venit să mă primească (îngerii). Care aşteaptă așteaptă să ia sufletul meu şi și să-l ducă în lăcaşul lăcașul slavei lui Dumnezeu!''" Atunci, slujitorii i-au pus peste gât un lemn foarte greu, şi aşa și așa l-au aruncat în apă. Astfel s-a săvârşit săvârșit din această viaţăviață, prin lemn şi și prin apă, Sfântul Sava, la vârsta de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigaşii ucigașii i-au scos afară din apă trupul, pe care însă l-au lăsat neîngropat, şi și au plecat. Trupul său a fost găsit nevătămat de fraţii creştini şi frații creștini și îngropat cu cinstea cuvenită, într-un loc tainic, ştiut știut numai de ei.

==MoaşteleMoaștele==

[[MoaşteMoaște]]le Sfântului Sava de la Buzău au fost luate în cele din urmă de preotul Sansala şi și trimise la sud de Dunăre, episcopului Ascholius. La cererea Sfântului [[Vasile cel Mare]], guvernatorul provinciei SciţiaSciția, Iulius Soarnus, a trimis bărbaţi bărbați vrednici de încredere pentru a ridica moaştele moaștele Sfântului Sava şi și a le duce în [[CapadociaCezareea Capadociei]]. Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmă primirea nepreţiosului neprețiosului dar, mulţumind mulțumind totodată pentru ajutorul acordat. Aceste sfinte moaşte moaște au fost însoţite şi însoțite și de o scrisoare a episcopului [[Bretanion al Tomisului]] de la acea dată, în care se descrie martiriul Sfântului Sava.

Totodată, o altă epistolă a Sfântului Vasile cel Mare sugerează faptul că Bretanion este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău. Numindu-l pe destinatarul acestei epistole "''theosevis''" (''pios'' în greceştegrecește, termen rezervat clerului, mai ales episcopilor), Sf. Vasile îi scrie : "''Tu ai cinstit pământul patriei tale (Capadocia) cu moaştele moaștele un martir care a înflorit de curând pe un pământ barbar (GoţiaGoția) care este învecinat cu al vostru (Dobrogea)''"<ref>Courtonne, Y., - ''Saint Basil, Lettres II'', Paris, 1961, p. 98</ref>.

Din păcate însă, nu s-au păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului Bretanion către Sfântul Vasile cel Mare, ca să ne putem da seama dacă pentru a exista o confirmare a faptului că episcopul [[Bretanion al Tomisului]] este într-adevăr cel care a scris ''actul martiric'' al Sfântului Sava de la Buzău.

La [[20 iunie]] 1992, [[Biserica Ortodoxă Română]] a făcut cea de a treia canonizare din istoria sa, după cele făcute în 1517 şi și în 1955-56. Alături de [[Sfinţi româniSinaxar al Sfinților Români|sfinţii sfinții români]] a trecut în [[calendar]] şi "și ''sfinţi sfinți din alte neamuri care au predicat şi și au fost martirizaţi martirizați în părţile părțile noastre''", între care şi și Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, zis Gotul, [[PrăznuirePraznic|prăznuit]] în fiecare an la [[12 aprilie]].

*[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sf_mucenic_sava_de_la_buzau.htm Universitatea Ovidius din ConstanţaConstanța, Sinaxar Ortodox, Sf. Mucenic Sava de la Buzău]*[http://www.sfsavabz.ro/ver2/sfantul.php?afiseaza=acatist Fundația Sfântul Sava de la Buzău, Acatistul Sfântului Sava Gotul de la Buzău]

*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_de_la_Buz%C4%83u Wikipedia română, Sava Gotul] *[http://conexromcan.com/eglise/sinaxar_48_98.htm Buletinul "Calea „Calea de lumina"lumină”, aprilie 1998, Sfântului Sfântul Sava de la Buzău]

[[Categorie:Sfinţi Sfinți români]]