14.992 de modificări
Modificări
→Prima domnie
Victoriile tatălui său stabilizaseră situaţia din provinciile de răsărit ale imperiului bizantin. După o invazie în Armenia, Iustinian a fost în măsură să crească tributul anual pe care îl percepea de la califii Umayyazi; [[Armenia]], [[Georgia]] şi [[Cipru]]l devenind posesii în comun (condominium) cu aceştia. Cu toate acestea, acordul său de a fi mutaţi circa 12000 creştini maroniţi din [[Liban]], a dus la un avantaj pentru arabi în Asia Mică.
Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfăşurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari , i-a alungat din [[Macedonia]] şi cucerit a recucerit [[Salonic]]ul, al doilea oraş din Europa al imperiului ca importanţă. Slavii au fost nevoiţi să trimită împăratului 30000 de soldaţi. Cu aceste trupe noi, Iustinian a revenit apoi la ofensivă în orient, dar după cîteva succese iniţiale, a pierdut această campanie în faţa arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695.
În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime [[Erezie|erezia]] manicheeană şi alte tradiţii neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acţiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat [[Sinodul Quinisext]] de la Constantinopol ca să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea şi al şaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după terminarea Sinoadelor respective.