Prietenul îţi dăruieşte priviri prietenoase care înveselesc inima<ref>Prov 15.30</ref>, iar cuvintele sale sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase<ref>Prov 16.24</ref>, fiind curate înaintea Domnului, arată [[Solomon]]<ref>Prov 15.30</ref> Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună<ref>Prov 12.26</ref> şi sfaturile pline de dragoste ale unui prieten sunt tot atât de dulci precum untdelemnul şi tămâia înveselesc inima.<ref>Prov 27.9</ref>Prietenii grăiesc unul cu altul faţă către faţă.<ref>Exod30.11</ref> Mustrările sale sunt preferabile unei prietenii ascunse<ref>Prov 27.5</ref>, căci rănile pricinuite de ele dovedesc credincioşia lui.<ref>Prov 27.6</ref> Prietenul adevărat iubeşte oricând, chiar în nenorocire, când ajunge ca un frate<ref>Prov 17.17</ref> sau chiar mai mult<ref>Prov 18.24</ref>. La limită poţi ajunge să-l ,,iubeşti ca pe tine însuţi”<ref>Deut32.6-11</ref> aşa cum face [[Ionatan]], fiul lui [[Saul]], care-l iubea pe [[David]] ,,ca pe sufletul din el”<ref>1Regi18.1</ref> Dacă este în suferinţă, prietenul are drept la [[mila]], compasiunea, mângâierea sufletească a prietenilor.<ref>Iov2.11, 6.14, 42.11, 19.21, 42.10</ref>Prietenul adevărat este sensibil la durerea celuilalt precum psalmistul. Acesta, când erau prietenii lui [[boala|bolnavi]], se îmbrăca cu sac, îşi [[smerenia|smerea]] sufletul cu [[post]], şi se [[rugăciune|ruga]] cu capul plecat la sân, umbla plin de durere ca pentru un prieten, ca pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.<ref>Ps35.14</ref>