'''Pridvorul''' (sl. ''pritvorŭ'') sau '''exonartex''' (neologism, tehnic) este tinda bisericii, o încăpere cel mai adesea deschisă ca un cerdac prin care se intră de afară în [[pronaos]]ul bisericii.

Pridovorul bisericilor bizantine În Țara Românească, pridvorul se generalizează abia în secolul al XVII-lea, iar [[iconografia]] sa se cristalizează în secolul al XVIII-lea: „Împrumuturi din repertoriul de pronaos, teme noi, formule ulterior abandonate însoțesc marea temă a [[Judecata de Apoi|Judecății de Apoi]], singura stabilă de la început, priprie fiind zonelor vestice ale bisericii.” <ref>Corina Popa, Ioana Iancovescu, Mânăstirea Hurezi, Ed. Simetria, 2009, p.241</ref> Bolta, sau calota centrală a pridvorului, este adesea pictat cu scene din în general rezervată lui [[Iisus Hristos]], Pantocrator sau Emanuel într-un medalion rotund, înconjurat de cetele [[înger]]ilor (în inel în jurul medalionului), dar și de cei patru [[Vechiul TestamentEvanghelist|evangheliști]]cu tetramorf, într-o slavă în formă pătrată.