2.078 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
Primul cor bisericesc despre care sunt știri în secolul al XIX-lea a fost cel înființat de arhimandritul rus Visarion pe lângă biserica de la Curtea Veche din București, folosind un repertoriu alcătuit din lucrările unor compozitori ruși, traduse în românește și adaptate. Un alt cor era instruit de Anton Pann la biserica Crețulescu din București. În Moldova s-a înființat un cor la Seminarul de la Socola, apoi la catedrala mitropolitană din Iași, ambele de G. T. Burada. În Banat, primul cor bisericesc a luat ființă la Lugoj, în 1840-1841.
După [[Preoții ortodocși români și unirea Principatelordin 1859|unirea principatelor]], s-a introdus în mod oficial cântarea corală în cultul divin, printr-un [[Reformele lui Alexandru Ioan Cuza|decret semnat de Alexandru I. Cuza]], la [[15 ianuarie]] 1865 (ca o reacție împotriva muzicii psaltice „grecești”). De acum înainte, încep să se organizeze numeroase alte coruri în toată țara. Din păcate, în perioada de început, noua cântare corală n-a fost prelucrată și armonizată în spirit național, ci a suferit influențele curentului germano-italian și rusesc. Astfel de influențe se resimt în prelucrările lui Alexandru Flechtenmacher, Eduard Wachmann, Ioan Cart, ale bucovinenilor Carol Miculi, Isidor Vorobchievici, Eusebiu Mandicevschi, Ciprian Porumbescu.
=== Cântări în spirit național ===