[[Image:Twelve gospels.jpg|right|thumb|350px|Metanii la o [[Sfânta Liturghie|slujbă]] din [[Săptămâna Patimilor]]]]'''Metaniilemari''' mari (numite cel mai adesea, simplu, "metanii"''metani'') şi și '''metaniile mici''', numite cel mai adesea "''închinăciuni" '' sunt două forme de [[închinare]] şi și [[Rugăciunea|rugăciune]] la care participă şi și trupul.

Metaniile sunt atunci când omul cade "''cu faţa fața la pământ" '' în faţa fața lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], adică îngenunchind şi și atingând pământul cu fruntea, în semn că îşi recunoaşte își recunoaște micimea şi și starea de creatură din pământ în faţa fața lui Dumnezeu.

Închinăciunile sunt atunci când omul se închină de spate până când atinge pământul cu mâna, tot în semn de plecăciune în faţa fața măriri lui Dumnezeu, şi și în semn de recunoaşterii recunoaștere a stării lui de supus.

Metaniile şi și închinăciunile sunt astfel forme de rugăciune la care participă şi și trupul, ca unul ce este mai puţin puțin osârduitor decât [[suflet]]ul.

De asemenea, [[tradiţiaSfânta Tradiție|tradiția]] ascetică a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii ortodoxe]] învaţă învață că metaniile şi și închinăciunile ajută pe cel [[IspităIspita|ispitit]] trupeştetrupește.

În [[sfintele slujbe]], metaniile sunt prescrise mai ales în [[Postul Maremare]], la [[Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul]].

Metaniile și închinăciunile sunt practicate de creştini creștini și în cultul de [[cinstire]] a [[sfinţisfinți]]lor și a ”celor sfinte”''celor sfinte''.