Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Mănăstirea Dealu

1.535 de octeți adăugați, 5 februarie
m
Adăugare legătură
{{În cursArticol de calitate}}
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Dealu
|mărime aprox=31 [[călugăr|călugărițe]]
|localizare= {{flag|Romania}} Viforâta,<br>comuna Aninoasa,<br>județul Dâmbovița
|limba liturgică=[[limba română|română]]
|cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]]
|schituri=
|hramuri=[[Nicolae al Mirelor|Sfântul Nicolae]]<br>([[6 decembrie]])
|site=[http://www.arhiepiscopiatargovisteimanastireadealu.ro/m-n-stirea-dealuwww.manastireadealu.ro]}}'''Mănăstirea Dealu''', cu [[hram]]ul ''[[Nicolae al Mirelor|Sfântul Nicolae]]'', este o mănăstire ortodoxă din România situată pe un deal (de unde și supranumele său) din apropierea municipiului Târgoviște (la circa 6 5 km nord -est de acesta). A fost [[ctitor]]ită în anii 1499-1501 de către [[Radu cel Mare]] (domn al Țării Românești între 1495-1508) pe locul unei mănăstiri mai vechi, întemeiată probabil de [[Mircea cel Bătrân]].
Biserica ''Sf. Nicolae'', singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente religioase și arhitectonice ale Evului Mediu din Țara Românească. Mănăstirea Dealu, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare ''DB-II-a-A-17757''.<ref>[http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/LMI-DB.pdf Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice din Județul Dâmbovița (2015)], accesat la 13 ianuarie 2018</ref>
Dintr-un document emis în 1431 de către voievodul Alexandru I Aldea al Țării Românești, rezultă că aici exista deja o mănăstire mai veche (probabil o ctitorie a lui [[Mircea cel Bătrân]], actul respectiv consfințind o danie de două sate pentru acea mănăstire.<ref>Mihai Vlasie, ''Ghid al așezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri'', Editura Nemira, București, 2000, p. 43.</ref>
Actuala mănăstire a fost înălțată între anii 1499-1501<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 65</ref> de către [[Radu cel Mare]], domn al Țării Românești între 1495-1508, construcția [[târnosire]]a bisericii principale, cu [[hram]]ul [[Nicolae al Mirelor|Sf. Ierarh Nicolae]], având loc la 4 decembrie 1501.<ref>[https://basilica.ro/necropola-domnitorului-mihai-viteazul-vizitata-de-ierarhi-straini/ Gheorghe Anghel, ''Necropola domnitorului Mihai Viteazul vizitată de ierarhi străini''], 13 august 2019, ''Basilica.ro'', accesat 13 noiembrie 2023</ref> Construcția ansamblului fiind monahal a fost terminată în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr (zis și Vlăduț Voievod) între 1510-1512.<ref name=istoric>[http://www.manastireadealu.ro/istoricul.html ''Istoricul Mănăstirii Dealu''], accesat la 15 ianuarie 2018</ref>
La Mănăstirea Dealu, [[ieromonah]]ul sârb Macarie a instalat prima tiparniță din țările române, tipărind aici în 1508 prima carte, un [[Liturghier]] în [[Slavona veche|slavonește]] (cunoscut în istoria literaturii române ca ''Liturghierul lui Macarie''). Apariția acestei cărți a fost urmată de [[Octoih]]ul din 1510 și de Tetraevangheliarul din 1512.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', ediția a II-a revăzută și adăugită, vol. I, București, Editura Ministerului de Culte, 1929, pp. 129-131.</ref>
În anul 1601, după ce la 9 august (19 august pe stil nou) [[Mihai Viteazul]] fusese ucis mișelește în tabăra sa de pe câmpia de lângă Turda de către un detașament de mercenari valoni trimis de generalul Giorgio Basta, unul dintre căpitanii voievodului, Turturea paharnicul, a reușit să ia capul retezat al lui Mihai și să-l aducă în Țara Românească, unde a fost înmormântat cu cinste de marele clucer Radu Buzescu în interiorul bisericii Mănăstirii Dealu.<ref>Constantin Rezachevici, ''Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881'', Editura Enciclopedică, București, 2011, p. 356. ISBN 973-45-0387-1</ref>
[[Fișier:M-rea Dealu 2018-a.jpg|thumb|left|250px|Biserica „Sf. Nicolae” a Mănăstirii Dealu<br>(în 2018)]]
În vremea domniei lui [[Matei Basarab]], important ctitor de sfinte lăcașuri și sprijinitor al culturii românești, pe lângă cărțile care au fost tipărite la [[Mănăstirea Govora]] (tiparnița de acolo fiind înființată în 1637 de către Matei Basarab), au continuat și tipăriturile de la Mănăstirea Dealu. Printre acestea se remarcă și prima traducere cunoscută în [[limba slavonă]] (1647) a lucrării de [[Ascetism|ascetică]] medievală ''De Imitatio Christi'' de Thomas a Kempis, datorată boierului cărturar Udriște Năsturel, cumnatul voievodului. Este de subliniat faptul că în prefața adresată [[Varlaam al Moldovei|mitropolitului Varlaam al Moldovei]] se arată, printre altele, înrudirea dintre limbile latină și română.<ref>Andrei Brezianu, ''În loc de prefață''. Thomas a Kempis, ''Imitațiunea lui Cristos'', București, 2003, p. XIV.</ref> De asemenea, trebuie amintit faptul că în timpul domniei lui Matei Basarab a fost oficial introdusă limba română în slujbele religioase, voievodul spunând: „''Am văzut că în întreaga mea țară este foame, este sete, nu însă de pâine și apă, ci din pricina împuținării sfintelor cărți''”.<ref>[http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/matei-basarab-ctitor-bisericesc-45139.htm Loreta Popa, ''Umbrele trecutului: Matei Basarab, ctitor bisericesc''], 13 aprilie 2005, ''Jurnalul.ro''</ref>
===Necropolă domnească===
Când a ridicat impunătoarea biserică de la Mănăstirea,Dealu, [[Radu cel Mare]] s-a gândit ca aceasta să îi fie și loc de îngropare. Nu era ceva neobișnuit pentru un voievod ca să se îngrijească de aceasta, clădind odată cu o biserică și mormântul care îi va fi loc de veci, împodobit cu piatra funerară. Gavril Protul notează că pe domn „îl îngropară în mormântul pe care îl făcuse în tinda besearicii”, iar cronicarul Radu Popescu adăuga „[mormântul] carele și-l gătise el, cioplit în piatră cum se vede”.<ref>[http://www.manastireadealu.ro/necropola.html ''Necropola din biserica Mănăstirii Dealu''], accesat la 9 februarie 2018</ref>În 1908, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la moartea lui Radu cel Mare, a fost ridicat un sarcofag de marmură, realizat de sculptorul Carol Storck, cu chenar floral și inscripții comemorative pioase, la suprafață și de jur-împrejur, încheiate cu precizarea că ”S-a dat acest adăpost de marmură oaselor cu cheltuiala Țerii, patru sute de ani de la moartea lui”.<ref>Constantin Rezachevici, ''Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881'', Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 131. ISBN 973-45-0387-1</ref> 
[[Fișier:Mormant_Mihai_Viteazul.jpg|thumb|240px|Monumentul funerar al lui [[Mihai Viteazul]], operă a lui Frederic Storck (1913)]]
Dar nu numai [[ctitor]]ul Radu cel Mare își are mormântul aici. [[Pronaos]]ul bisericii Mănăstirii Dealu este una dintre cele mai mari necropole domnești din țările române, aici dormindu-și somnul de veci mai mulți voievozi:
==Mănăstirea Dealu în prezent==
[[Fișier:M-rea Dealu 2018-b.jpg|thumb|left|240px|Mănăstirea Dealu: turnul-clopotniță]]
După reînființarea obștii monahale de la Mănăstirea Dealu ca mănăstire de maici (1986), [[călugăr]]ițele de aici s-au îngrijit constant de buna rânduială și de sporirea duhovnicească, dar și materială, a acestui sfânt lăcaș.
În anul 2001, la 8 septembrie, a fost organizată sărbătorirea a 500 de ani de la înălțarea bisericii Mănăstirii Dealu și comemorarea a 400 de ani de la moartea voievodului [[Mihai Viteazul]]. Un rol important în organizarea și buna desfășurare a acestui eveniment major din viața mănăstirii l-a avut IPS Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul Târgoviștei. Cu această ocazie au fost aduse noi îmbunătățiri și modernizări ale ansamblului monahal.<ref name=viata_actuala>[http://www.manastireadealu.ro/viata-actuala.html ''Mănăstirea Dealu - viața actuală''], accesat la 19 februarie 2018</ref>
Din anul 2005, după ce la cârma obștii de monahii a venit ca [[stareț]]ă Emanuela Preda, s-au realizat lucrări de consolidare a întregului corp de clădiri al mănăstirii, amenințat de alunecările de teren. În prezent, după ce au fost finalizate consolidările și înnoirile incintei de pe latura vestică și nordică, au fost începute lucrări de reparație și restaurare la biserica mare amănăstiriia mănăstirii, străvechi monument arhitectonic, istoric și religios.<ref name=viata_actuala/>
==Note==
<small>{{reflist|2}}</small>
 
==Legături externe==
* [http://www.arhiepiscopiatargovistei.ro/m-n-stirea-dealu Arhiepiscopia Târgoviștei: Mănăstirea Dealu]
[[Categorie:Mănăstiri din România|Dealu]]
2.078 de modificări