'''Iustin al II-lea''' (latin. '''Flavius Iustinus Iunior Augustus'''), poreclit ''Divinul'', a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit între anii 565 şi 578. Era nepotul lui [[Iustinian]] I, iar soţia sa, Sofia, era nepoata împărătesei [[Teodora Împărăteasa|Teodora]] (soţia lui [[Iustinian]]).

Cel mai important eveniment extern din timpul domniei sale a fost invadarea în 568 a Italiei de către lombarzi în 568lombarzii conduşi de către Alboin; în câţiva ani aceştia au ajuns stăpâni pe aproape întreaga Italie, exceptând sudul acesteia. Atenţia lui Iustin a fost distrasă de la Italia de către noile invazii de la frontierele de nord şi de est ale imperiului. Astfel, după refuzul de a plăti tribut avarilor, el a luptat în mai multe campanii împotriva lor, dar fără a obţine un succes notabil. În anul 572 a început un război cu Persia. După două campanii dezastruoase, în care perşii au ocupat Siria, Iustin a cumpărat o pace precară, obligându-se la plata unui tribut anual.Hanul Baian al avarilor a profitat de înfrângerea suferită de bizantini în faţa perşilor şi la începutul anului 574 a trecut Dunărea şi a învins o armată condusă de către Tiberius, comandantul ''Excubitorilor'', retrăgându-se la nord de Dunăre numai dupa ce a primit tribut de la curtea imperială.

În urma campaniilor dezastruoase desfăşurate în părţile de răsărit ale imperiului, Iustin a început să manifeste tulburări mentale. Recunoscând singur aceste crize de nebunie, Iustin a hotărât să nominalizeze un co-împărat, cu titlul trdiţional tradiţional de ''Cezar''. Influenţat de către soţia sa, împărăteasa Sofia, Iustin a trecut peste rudele sale şi l-a numit pe comandantul ''Excubitorilor'' (garda palatului imperial), Tiberius, în această înaltă poziţie de ''Cezar'', la data de [[7 decembrie]] 574.

Astfel, chiar de la începutul domniei sale, el a revocat decretul lui [[Iustinian]] prin care [[Monofizism|monofiziţii]] erau prigoniţi. Clericii [[Monofizism|monofiziţi]] care erau în închisori au fost eliberaţi, iar [[episcop]]ilor exilaţi li s-a permis să se întoarcă.

The only source concerning such a decree contemporary to the time is the testimony of the historian Evagrius. Fr. Asterios Gerostergios notes in his book ''Justinian the Great: The Emperor and Saint'' that other parties involved at the time the Iustin al II-lea, mergând pe urma unchiului său [[Justinian|decreeIustinian]] was alleged to have been issued make no mention of the act.  Justin continued the efforts of Justinian to reconcile the differences between the Chalcedonians and non-Chalcedonians, but without success. Justin, following in the steps of his uncle, was a builder of churchesfost un mare constructor de biserici. As well as improving many churches that Justinian builtÎn afară de îmbunătăţirile aduse multor biserici construite de [[Iustinian]], such as the great cum ar fi măreaţa [[Hagia Sophia Sfânta Sofia (ConstantinopleConstantinopol)|Hagia SophiaSfânta Sofia]] and the Holy Apostlesdin [[Constantinopol]] şi Biserica Sfinţilor Apostoli, he built el a church dedicated to the apostlesconstruit o biserică dedicată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi un altă biserică, Ss Peter and Paulîn formă trilobată, and another in the Triconch dedicated the the Holy Apostlestot cu hramul Sfinţilor Apostoli. He also expanded the [[Church of the Virgin of De asemenea, el a extins Biserica Maicii Domnului din Blachernae (Istanbul)|Church of the Virgin of Blachernae]] into cruciform building, dându-i o formă de cruce în plan.  

titlu=[[List of Byzantine EmperorsListă a Împăraţilor Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

[[Categorie:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi Împărați romani]]