Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Irina Împărăteasa

9 octeți adăugați, 20 noiembrie 2018 11:13
m
fără descrierea modificării
[[Imagine:Solidus-Irene-sb1599.jpg|thumb|400px|'''Drept-credincioasa Irina Împărăteasa - monedă (''solidus'') cu efigia ei''']]Drept-credincioasa '''[[Irina]]''' ''Ateniana'' (752 - [[9 august ]] 803) a fost împărăteasă a [[Imperiul Bizantin|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între anii 797 si 802, fiind soţia soția împăratului Leon al IV-lea ''Khazarul'' şi și mama lui Constantin al VI-lea.A fost regentă în numele fiului ei Constantin (între anii 780 - 797), apoi, după înlăturarea acestuia, a fost prima femeie împărăteasă unică (''Basilissa'') pe tronul [[BizanţBizanț]]ului.
De numele ei se leagă restabilirea cultului icoanelor, hotărâtă la [[Sinodul VII Ecumenic]] (''Sinodul al doilea de la Niceea''), convocat la iniţiativa inițiativa ei în anul 787, pe când era împărăteasă regentă.
==ViaţaViața==Irina era originară din Atena (de unde şi și supranumele de ''Ateniana'') şi și a fost adusă la [[Constantinopol]] de către împăratul [[Constantin al V-lea]] ''Copronimul'', care căuta o soţie soție potrivită pentru fiul şi moştenitorul și moștenitorul său [[Leon al IV-lea]] ''Khazarul''. După căsătoria cu Leon, Irina a născut un moştenitor moștenitor (în 771), viitorul împărat [[Constantin al VI-lea]].
În anul 780, când Leon al IV-lea a murit, Irina a devenit regentă în numele fiului ei şi și a fost nevoită să lupte împotriva fratelui lui Leon, Nicefor, pretendent la tron.
Ca împărăteasă regentă, Irina a încercat să întărească relaţiile relațiile [[BizanţBizanț]]ului cu francii (a căror hegemonie în apusul Europei era de necontestat), precum şi și cu papalitatea, căsătorindu-şi și fiul cu Rotrude, fiica lui Carol cel Mare. Din acelaşi același motiv, atunci când francii au ocupat Istria şi și Beneventul (în 788), Irina nu a reacţionat reacționat negativ.
În anul 782, Irina i-a alungat pe slavii care invadaseră Grecia şi și Macedonia, dar în acelaşi același an ea a trebuit să accepte termenii dictaţi dictați de califii Abbasizi pentru a păstra pacea cu arabii, care înaintaseră până la Bosfor, în imediata apropiere a capitalei imperiale; acelaşi același lucru s-a întâmplat şi și mai târziu, în anul 798. În 790, trupele armene s-au revoltat împotriva Irinei, pentru că se declarase împărăteasă, însă titlul i-a fost confirmat în 792. În 797, partizanii Irinei l-au detronat pe Constantin, declarând-o pe Irina unică împărăteasă. [[Papă|Papa]] Leon III, neconfirmând-o pe Irina ca împărăteasă, l-a încoronat la Roma pe regele francilor, Carol cel Mare (Charlemagne), ca împărat roman ([[25 decembrie]] 800); a fost momentul în care au apărut două imperii creştinecreștine: ''Imperiul Roman de Răsărit'' ([[BizanţBizanț]]ul) şi și ''Sfântul Imperiu Roman''.
În anul 802, ''logotetul'' (ministrul finanţelorfinanțelor) Nikefor, s-a revoltat împotriva Irinei, a învins-o şi și a închis-o în fortăreţa fortăreța Prinkipo. Irina a fost apoi exilată la [[mănăstire]]a din Mitilene pe insula Lesbos, unde a avut totuşi totuși rang de [[egumen]]. Ea a murit un an mai târziu, pe [[9 august]] 803.
==Restabilirea cultului icoanelor==
În perioada anterioară accederii Irinei la tronul imperial, viaţa viața religioasă era zguduită de criza provocată de [[iconoclasm]]. Aşa Așa cum se cunoaştecunoaște, prin edictul imperial dat în anul 730, împăratul Leon al III-lea ''Isaurul'' interzisese folosirea icoanelor lui [[Iisus Hristos|Hristos]], ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale tuturor [[sfinți]]lor și poruncise distrugerea acestora.
Marele merit al împărătesei Irina (şi și pentru care este numită ''Binecredincioasa'' Irina) constă în convocarea [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodului al VII-lea ecumenic]] care a restabilit cultul icoanelor. Sinodul s-a întrunit la Niceea, în Asia Mică (motiv pentru care mai este cunoscut şi și sub numele de ''Sinodul al doilea de la Niceea''), între [[24 septembrie]] şi și [[13 octombrie]] 787. La acest sinod ecumenic au participat 350 de episcopi ortodocşiortodocși, lucrările fiind prezidate de Sf. [[Tarasie al Constantinopolului|Tarasie]], [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|patriarh al Constantinopolului]] la acea vreme. La aceşti acești 350 de Sfinţi Părinţi Sfinți Părinți s-au mai alăturat până la sfârşitul sfârșitul sinodului alţi alți 17 [[ierarh]]i, care au abjurat erezia iconoclastă.
[[Sinod]]ul a condamnat [[iconoclasm]]ul ca fiind o [[erezie]] şi și a restabilit cultul sfintelor icoane. Printre altele sinodul de la Niceea a hotărât::''Şi, rezumând, zicem: [noi] păstrăm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau nescrise, încredinţate încredințate nouă [cu sfinţeniesfințenie]. Între ele se află şi și zugrăvirea icoanelor, în acord cu relatarea propăvăduirii propovăduirii evanghelice, în vederea întăririi credinţei credinței în întruparea, adevărată şi și nu închipuită, a lui Dumnezeu Cuvântul, [acestea] aducându-ne bun folos; căci lumina cu care se luminează între ele [propovăduirea şi și icoana] este spre mărirea amândurora.'' :''Aşa Așa stând lucrurile, înaintând pe calea împărătească şi și urmând învăţătura învățătura [de Dumnezeu] insuflată a Sfinţilor noştri Părinţi şi Sfinților noștri Părinți și a Predaniei Bisericii SoborniceştiSobornicești, căci noi recunoaştem recunoaștem că ea este a Duhului Sfânt Care locuieşte locuiește într-însa, hotărâm cu toată grija şi și acrivia: împreună cu imaginea cinstitei şi și de viaţă viață făcătoarei cruci, în sfintele biserici ale lui Dumnezeu să se pună şiși: cinstitele şi și sfintele icoane, pictate sau lucrate în mozaic, sau făcute din materii potrivite, pe sfintele vase şi veşminteși veșminte, pe ziduri şi și scânduri, în case şi și pe drumuri; icoana Domnului şi și Dumnezeului şi și Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi și a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, ale cinstiţilor cinstiților îngeri şi și ale tuturor sfinţilor şi drepţilor bărbaţisfinților și drepților bărbați.'' :''[Iar] cei care cutează să cugete sau să înveţe învețe altfel, sau, urmând blestemaţilor blestemaților eretici, [îndrăznesc] să dispreţuiască disprețuiască predaniile Bisericii, născocind sau lepădând ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaşte moaște de mucenici, sau [îndrăznesc] să cugete strâmb şi și viclean pentru a răstălmăci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii SoborniceştiSobornicești, încă şi și [de vor îndrăzni cu necuviinţănecuviință] să folosească în chip profan sfintele vase sau sfintele mănăstirilor: poruncim ca toţi aceştiatoți aceștia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie caterisiţicaterisiți, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie îndepărtaţi îndepărtați de la împărtăşanie împărtășanie [să fie afurisiţiafurisiți].''
Acest sinod a fost ultimul din cele şapte șapte [[sinoade ecumenice]].
Din păcate, după nu mult timp, mai exact în anul 813, împăratul Leon al V-lea a inițiat o a doua perioadă iconoclastă, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține [[mucenic|martirizări]] și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa [[Teodora a II-a]], iconodulă. Ca și Irina Împărăteasa în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea cultului icoanelor în anul 843. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]].
{{succesiune|
înainte=[[Constantin al VI-lea]]|
titlu=[http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_împăraţilor_bizantini [Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|
ani=797—802|
după=[[Nichifor I]]}}
[[Categorie:Împăraţi Împărați romani]]
[[en:Irene of Athens]]
4.112 modificări