|localizare= Ţara Țara Românească, Imperiul Otoman

|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]], [[Biserica Ortodoxă a Greciei|Biserica Eladei]]

}}[[Sfânt]]ul nou [[mucenic]] '''Ioan Valahul''' a trăit în Țara Românească, în vremea domnitorilor [[Matei Basarab]] și Mihail Radu (cunoscut și sub numele de Mihnea al III-lea). Suferă martiriul pentru nelepădarea de credința drept măritoare creștin ortodoxă în anul 1662, la data de [[12 mai]], atunci când se săvârșește și [[Praznic|pomenirea]] sa în calendarul bisericesc.

Sfântul nou == Viața ==Acest sfânt mucenic Ioan Valahul a trăit în Ţara era din Țara Românească, născut din părinți de bun neam și binecredincioși, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea domnitorilor stăpânirii binecredinciosului domn [[Matei Basarab şi ]]. La câțiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (+ 1654), a venit la domnie în această țară Mihail Radu (cunoscut şi sub numele de zis Mihnea al III-lea), care, ne mai putând prididi cu plata haraciului și a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii țărilor creștine din jur și să scape țara sa de sub robia turcească. Suferă martiriul pentru nelepădarea Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de credinţa drept măritoare creştin ortodoxă turci și de tătari, care au biruit pe Mihnea și au făcut, ca și alte dăți, prăpăd și pustiire mare în anul 1662biata țară, arzând, prădând și omorând, iar la data ieșirea din țară au luat cu ei și o mare mulțime de 12 mairobi dintre români, atunci când se săvârşeşte şi pomenirea sa în calendarul bisericesctrecându-i peste Dunăre.

== Viaţa Martiriul ==Acest sfânt mucenic a fost din Ţara Românească, născut din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab. La câţiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (+ 1654), a venit la domnie în această ţară Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne mai putând prididi cu plata haraciului şi a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii ţărilor creştine din jur şi să scape ţara sa de sub robia turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci şi de tătari, care au biruit pe Mihnea şi au făcut, ca şi alte dăţi, prăpăd şi pustiire mare în biata ţară, arzând, prădând şi omorând, iar la ieşirea din ţară au luat cu ei şi o mare mulţime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre.

Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânărVăzând, cu numele de Ioanașadar, care nu avea decât 15 ani. Părinţii luifemeia și prigonitorii că în zadar se ostenesc, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Pe deasupra, era voinic şi chipeş; frumuseţea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând cerut vizirului să-l silească spre păcatul blestemat al sodomieidea pe tânăr la moarte. Dar tânărul sŞi scoțându-a împotrivit cu scârbire şi în vălmăşeala luptei cu spurcatul agareanl din temniță, călăii l-au dus spre o margine a răpusIstanbulului, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou şi dus la Istanbullocul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), unde llângă Bezesténi (adică piața marelui bazar al neguțătorilor); aici i-au dat femeii turcului ucis; aceasta pus gâtul în ștreang și l-a dus au înălțat în faţa vizirului săspânzurătoare, omorându-l judece, şi acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul lîn ziua de [[12 mai|12 ale lunii mai]], într-a predat atunci femeii văduveo vineri înainte de Înălțarea Domnului, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voidin anul mântuirii 1662.

Stăpâna tânărului nu i-Așa a luat capultrecut către veșnicele locașuri tânărul mucenic român Ioan, ci văzându-l voinic şi bun de muncă l-a pus la început printre slugile în primăvara vieții sale; dar văzându-l preafrumos la înfăţişare, s-când avea numai 17 sau 18 ani. Trupul său feciorelnic va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a aprins fost îngropat de drăcească poftă pentru el, ca oarecând femeia lui Putifar creștini cucernici în vreun loc din Egipt pentru [[Iosif cel preafrumos]] şi înţelept. Dorindu-l cu înfocarejurul Istanbulului, a încercat la început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan. Dar el s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi Dalile şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor lui şi în curăţia trupeascăunde numai Dumnezeu și sfântul însuși știe. Iar ea văzând că nimic nu izbuteşte, s-istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieți a înfuriat şi lașternut-a dat eparhului (mai-marelui cetăţii), ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta l-a azvârlit o în temniţă, supunându-l la înfricoşătoare chinuri; femeia venea zilnic la temniţă, încercând necurmat să-l înduplece pe scris marele învățat grec Ioan să-i facă voiaCariofil din Istanbul, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră fărădelegile ei, vor face ameninţările şi chinurile. Dar viteazul tânăr nu s-care a lăsat biruit nici de grozăvia chinurilor, trăit pe care le-a îndurat cu bărbăţie şi cu ajutor de susvremea sfântului, rămânând până la sfârşit, ca un tare diamant, neclintit în credinţa creştinăfiind martor al pătimirilor lui.

== Martiriul Imnografie ==

Văzând, aşadar, femeia şi prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Şi scoţându-l din temniţă, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesténi (adică piaţa marelui bazar al neguţătorilor); aici i-au pus gâtul în ştreang şi l-au înălţat în spânzurătoare[[Tropar]], omorându-l, în ziua de [[12 mai|12 ale lunii maiglas]], întrul al 4-o vineri înainte de Înălţarea Domnului, din anul mântuirii 1662.lea:

Aşa :Astăzi duhovnicește prăznuiește Biserica dreptcredincioșilor români, și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a trecut către veşnicele locaşuri tânărul luptelor noului mucenic român Ioan. Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în primăvara vieţii saleîmpărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bineprimit, când avea numai 17 sau 18 aniprin mucenicie. Trupul său feciorelnic va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creştini cucernici Iar acum se roagă neîncetat, în vreun loc din jurul Istanbululuiceruri, unde numai Dumnezeu şi sfântul însuşi ştiesă se mântuiască sufletele noastre. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieţi [[Condac]], glasul al 4-lea::Arătatu-s-a aşternutnouă astăzi cel preaînfrumusețat cu curăția, tânărul ostaș al Mântuitorului luminând pe toți cei ce strigă: Bucură-o în scris marele învăţat grec Ioan Cariofil din Istanbulte, care a trăit pe vremea sfântuluiIoane, fiind martor Mare Mucenice al pătimirilor lui.Hristos!

* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai12.htm Sinaxar 12 mai]

* [http://www.ortodoxia.md/component/content/article/28-acatiste/2539-acatistul-sfantului-ioan-valahul-noul-mucenic-12-maiAcatistul Sf. Mc. Ioan Valahul]* [http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/12/sf-mucenic-ioan-valahul-sau-curatenia-marturisitoare/Sf. Ioan Valahul sau curățenia mărturisitoare]

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Mucenici]]