{{Sfinti|nume=Sf. Ioan Postitorul|Imagine=[[ImageFișier:0209 ioan-postitorul.jpg|rightthumb|framecenter|Sfântul 250px|<center>''Sf. Ierarh Ioan Postitorul, <br/>patriarhul Constantinopolului'']]</center>|nastere= secolul VI d.Hr.<br/>[[Constantinopol]]|adormire= [[2 septembrie]] 595, Constantinopol|localizare=[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Constantinopol]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=|tip= [[Ierarh]]|canonizare=|calendar= [[2 septembrie]]|biserici=|site=|}}Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Ioan al IV-lea al Constantinopolului''', cunoscut adesea sub numele de '''Ioan Postitorul''', a fost al 3323-lea [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|episcop al Constantinopolului]], între anii 582–595. A rămas în istorie drept primul [[episcop]] al Constantinopolului care a luat titlul de „patriarh ecumenic”„[[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|patriarh ecumenic]]”, dar și pentru [[nomocanon]]ul său penitențial. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[2 septembrie]] în [[Biserica Ortodoxă]].

Data nașterii sfântului Ioan este necunoscută. S-a născut probabil în [[Constantinopol]], unde a fost crescut de părinți creștini, meșteri în lucrul aurului<ref>cf. Sinaxar, 2 septembrie: După [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie02.htmSinaxar, 2 septembrie].</ref>. Nu a avut o educație sau instruire lumească deosebită, dar a devenit faimos pentru viața sa [[Asceza|ascetică]], care a și făcut să fie supranumit "Postitorul"„Postitorul”. A fost mai întâi [[diacon]] la [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|catedrala Sfânta Sofia]] din capitala imperiului sub patriarhul [[Ioan Scolasticul|Ioan al III-lea (Scolasticul)]], iar apoi a devenit ''sachelar'' (gr. skallarios), adică [[vicar]] patriarhal pentru [[Mănăstire|mănăstiri]]. Sub patriarhul [[Eutihie al Constantinopolului|Eutihie I]], care a fost reinstalat ca [[patriarh]] după moartea lui Ioan Scolasticul în 577, Ioan a devenit din ce în ce mai apreciat de [[cler]]ul din Constantinopol. La moartea lui Eutihie în 582, el a fost numit patriarh, cu numele de Ioan al IV-lea, de către împăratul Tiberiu al II-lea, pe [[11 aprilie]] 582. A rămas și în grațiile împăratului Mauriciu, care i-a urmat lui Tiberiu la sfârșitul anului 582.

În 588, Ioan al IV-lea a convocat un [[sinod]] în Constantinopol pentru a investiga anumite acuze împotriva patriarhul patriarhului [[Grigorie al Antiohiei]], care a și fost achitat. Convocarea trimisă la către episcopii din Orient a fost făcută în numele lui Ioan al IV-lea, ca ''Patriarh Ecumenic''. Deși acest titlumai fusese folosit, ca un drept compliment, a mai fost folosit și în timpul patriarhatului lui Acachie (471-489), cu referire la Patriarhul de Constantinopol, utilizarea lui de către Ioan al IV-lea ca titulatură oficială în documentele sale de cancelarie a fost o premieră. Titlul de ''Patriarh Ecumenic'' a fost utilizat în actele sinodului, făcând obiecția ceea ce i-a atras protestul papei Pelagius al II-lea de la Roma. În 595, papa [[Grigore cel Mare|Grigore I]] a obiectat și el, destul de aspru, față de folosirea acestui titlu<ref>A se vedea: Egumen Andrew Wade, [http://www.nistea.com/papir.htmCând papii erau ortodocși. Douã scrisori papale pe care Ioan Paul al II-lea pare să le fi uitat], 1999.</ref>, deși Grigorie se afla în termeni buni cu Ioan.

În cadrul Bisericii, Ioan al IV-lea mai este remarcat și ca fiind compilatorul unui [[nomocanon]] penitențial, conținând [[Canoane bisericeştibisericești|canoane]] de [[pocăință]]. Canoanele sunt instrucțiuni pentru [[Preot|preoți]] cu privire la modul în care [[Spovedania|spovedesc]] [[păcat]]ele cu știința și cu neștiința. Deoarece vechile canoane bisericești reglau modalitățile și durata unor penitențe publice, a fost necesar să se adapteze aceste canoane pentru păcatele ascunse și respectiv penitențele individuale. Ioan al IV-lea a scris nomocanonul său în spiritul de a ține așa fel încât să țină cont de pocăința și buna intenție de intenția bună a omului care-și mărturisește păcatele, precum și de starea conștiinței lui în procesul de reconciliere împăcare cu [[Dumnezeu]]. În astfel de situații de reală pocăință și conștientizare a păcatului, nomocanomul sfântului Ioan Postitorul reduce penitențele stabilite de [[Sfinții Părinți]] din vechime la jumătate sau chiar mai mult. De asemenea, el a definit mai exact caracterul și durata penitențelor, cum ar fi asprimea [[post]]ului, numărul de [[Metanie|metanii]] pe zi, sau [[Milostenie|milostenia]]. Durata penitențelor este stabilită de preotul spoveditor.

Scopul principal al Nomocanonului sfântului Ioan Postitorul a fost tocmai acela de a regla adapta canoanele de pocăință, astfel încât ele să reflecte starea de spirit a persoanei care se mărturisește. ==Imnografie=='''[[Tropar]]''' ([[glas]]ul al 4-lea) :Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Ioane, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.

*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie02.htmSinaxar 2 septembrie, Sf. Ioan Postitorul]

*ro: Egumen Andrew Wade, [http://www.nistea.com/papir.htmCând papii erau ortodocși. Douã scrisori papale pe care Ioan Paul al II-lea pare să le fi uitat], 1999.

[[Categorie: SfinţiSfinți]][[Categorie: EpiscopiSfinți bizantini]][[Categorie: Patriarhi ai Constantinopolului]]