Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
→Viața: leg. interne
== Viața ==
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în [[Antiohia ]] din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era creștină. A fost [[Botez|botezat]] în 370 și [[hirotesie|hirotesit]] [[citeț]]. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat [[teologie|teologia]] cu [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]] (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit [[Școala din Antiohia]]), timp în care practica o aspră [[asceză]]. Nemulțumit de acestea, devine [[pustnic]] (cca. 375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia.
Atunci a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] în 381 de către Sfântul [[Meletie al Antiohiei]], iar mai apoi [[preot]] în 386 de către [[episcop]]ul [[Flavian I al Antiohiei]]<ref>[[Paladie al Elenopolisului|Palladie]], ''Despre viața Sf. Ioan Hrisostom'', V. Potrivit scriitorului [[Socrate Scolasticul]] (''Istoria bisericească'', VI, 3), Sf. Ioan ar fi fost hirotonit preot de [[Evagrie al Antiohiei]]</ref>. Se pare că aceasta a fost perioada cea mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale din [[Sfânta Scriptură]]. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt ''Omiliile'' la diferite cărți ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]]. Sfântul Ioan insista foarte mult asupra [[mila|milosteniei]]. De asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție și de dreptul de proprietate. În multe privințe, faptul că avea atât de mulți ascultători nu era de mirare. Întrucât avea o înțelegere directă a Scripturilor (foarte deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii.
În anul 397, Sf. Ioan a fost chemat (oarecum împotriva voinței sale) să devină [[episcop]] de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. El a fost mâhnit de faptul că protocolul curții imperiale îi conferea privilegii mai mari decât ale celor mai mari dregători laici. Pe când era episcop, a refuzat net să găzduiască orice fel de petreceri luxoase. Aceasta i-a adus popularitatea în rândul poporului, dar nu și pe cea a bogaților și [[cler]]ului. Curând după venirea sa în oraș, el spunea: "poporul îl laudă pe înaintaș ca să îl poată critica pe urmaș". Reforma clerului pe care acesta o întreprinde i-a adus nemulțumiri în rândul acestuia. El le-a cerut predicatorilor itineranți să se întoarcă, fără nici o plată, la bisericile unde fuseseră rânduiți să slujească.
Perioada petrecută acolo a fost mult mai tulbure decât cea din Antiohia. [[Teofil al Alexandriei|Teofil]], Papă al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] dorea să aducă și Constantinopolul sub influența sa și s-a opus numirii lui Ioan în scaunul constantinopolitan. Fiind un opozant al învățăturilor lui [[Origen]], el l-a acuzat pe Sf. Ioan că ar fi susținut prea mult învățăturile lui Origen. Teofil mustrase patru [[monah]]i egipteni (cunoscuți drept "Frații cei înalți") pentru că susțineau învățăturile lui Origen. Aceștia fug din Alexandria și sunt primiți de Ioan. Acesta își mai face un dușman în persoana Aeliei Eudoxia (soția împăratului Răsăritului, [[Arcadie]]) care considera (probabil nu fără motiv) că vehementa critică a Sf. Ioan la adresa extravaganței veșmintelor feminine se referea la ea.
[[Image:oqropiri.jpg|right|thumb|Sicriul Sf. Ioan Gură de Aur din Komani, Georgia]]
Sf. Ioan era neînfricat în arătarea greșelilor celor mari. Teofil, Eudoxia și ceilalți dușmani ai săi s-au aliat împotriva lui. Aceștia au convocat un [[sinod]] în anul 403 pentru a-l condamna pe Sf. Ioan, sub acuzația de origenism. Ca urmare a acestui sinod, este depus și exilat. Împăratul Arcadie îl recheamă însă aproape imediat, din cauza nemulțumirii poporului. Mai avusese loc și un "cutremur" „cutremur” în iatacul imperial (se crede că a fost vorba fie un cutremur de pământ, fie de faptul că împărăteasa pierduse o sarcină sau dăduse naștere unui prunc mort), ceea ce fusese interpretat ca un semn al mâniei lui [[Dumnezeu]]. Pacea a fost de scurtă durată. O statuie de argint a împărătesei Eudoxia a fost ridicată în apropierea [[catedrală|catedralei]] [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]]. Ioan critică atunci ceremoniile de consacrare a acesteia. Vorbește împotriva împărătesei pe un ton dur: "Iarăși Irodiada se îndrăcește, iarăși de tulbură, iarăși joacă și saltă, iarăși caută capul lui Ioan" (aluzie la ceea ce se întâmplase cu Sfântul [[Ioan Botezătorul]]). Este din nou exilat, de data aceasta în Caucaz, în Georgia.
Papa Romei, [[Inochentie I al Romei|Inochentie I]] a protestat împotriva surghiunirii Sf. Ioan, dar fără folos. Ioan a scris o serie de scrisori care încă aveau o mare influență în Constantinopol, astfel încât a fost exilat și mai departe, la Pityus (pe malul răsăritean al Mării Negre). Nu a ajuns însă la destinație, deoarece a trecut la Domnul în timpul călătoriei, la [[14 septembrie ]] 407. Ultimele sale cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
== Sfinte Moaște ==