În anul 1963, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericeşti: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, precum şi celelalte. Cuvioşii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icoana şi s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iaşi.Deşi era un pictor priceput,se poticneşte inexplicabil la zugrăvirea Sfintele Feţe ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus din braţele ei.Speriat si mâhnit că poate şi-a uitat meşteşugul sau o voinţă mai puternica se opune,acoperă icoana,încuie atelierul si amână totul pentru a doua zi.In dimineaţa următoare ,rămâne uimit că icoana era desăvârşită ,fără să înţeleagă cum se petrecuse această minune<ref>Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta,pe neaşteptate au fost chemaţi"Sa trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană,care singură s-a zugrăvit,căci lume multa s-a adunat privind la minunea sfintei icoane",''Acatistul Maicii Domnului Prodromiţa,icosul al 2-lea''</ref>.Pentru a da mai multa credibilitate minunii,iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă.

== Minunile icoanei consemnate de-a lungul timpului ==