2.078 de modificări
Modificări
Adăugare secțiune pentru moștenire / influență
Cuviosul stareț a trecut la Domnul în ziua de [[3 decembrie]] 1806. Sfintele sale [[moaște]] se află până astăzi la [[Mănăstirea Cernica]].
== Moștenirea lui Gheorghe ===== Înnoirea vieții monahale ===Încă din 1785, starețul Gheorghe își întocmise o „diată”, care reprezenta o frumoasă icoană a vieții duhovnicești trăite de călugării români la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cuprindea învățături din [[Sfânta Scriptură]], din [[Sfinții Părinți]] și din [[Cărți de cult|cărțile de slujbă]]. Fiind mult prețuită, a circulat în numeroase copii în manuscris. Mulți dintre călugării cu viață aleasă din mănăstirile cârmuite de Paisie și de starețul Gheorghe [[Lista_mănăstirilor_ortodoxe_din_România_(cronologie)#Uniația_în_Transilvania|erau originari din Transilvania]], ei depășind uneori cu numărul pe moldoveni și pe munteni. În felul acesta, mișcarea de înnoire monahală a contribuit și la întărirea conștiinței unității de neam în [[Lista_mănăstirilor_ortodoxe_din_România_(cronologie)|mănăstirile românești]] cu [[Chinovie|viață de obște]]. === Ucenici ===Între cei mai de seamă colaboratori și [[ucenic]]i ai starețului Gheorghe trebuie pomenit [[ieromonah]]ul Macarie, unul din marii cărturari din secolul al XVIII-lea, care a stat cu Paisie la schitul Sfântul Ilie și la Dragomirna, traducător al multor cărți și lucrări din grecește în românește, rămase în manuscris (''Omiliile Sfântului Macarie Egipteanul'', tipărite în 1775 la București, erau traduse tot de el), ieromonahul Dorotei, urmașul lui Gheorghe în stăreția mănăstirii Căldărușani, care a alcătuit o ''Povățuire'' către călugării de acolo, ieromonahul Protasie, care a scris o ''Povățuire'' în versuri către monahii de la Cernica, precum și viața starețului Gheorghe și alții. Dintre călugării cu viață îmbunătățită care au trăit la Cernica și Căldărușani, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, trebuie menționat starețul [[Calinic de la Cernica]] (1818-1850), mai târziu [[Arhiepiscopia Râmnicului|episcop de Râmnic]], trecut, în 1955, în rândul sfinților. La Căldărușani au trăit un timp [[ierodiacon]]ul Grigorie, ucenicul direct al lui Paisie, care în 1823 a fost ridicat în [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei]], ieromonahul Macarie, dascălul de [[cântare|cântări]] și alții. Dintre copiștii de manuscrise de la Cernica și Căldărușani pomenim pe Rafail, Acachie, Ciprian și mulți alții. Unii dintre ucenicii starețului Gheorghe au dus rânduielile sale în alte mănăstiri din Țara Românească: Chiriac Râmniceanul la Călui în Oltenia, schimonahul Arsenie, care a ctitorit mănăstirea Ghighiu, lângă Ploiești, câțiva ucenici ai lui Gheorghe așezati in schitul Robaia (Argeș) etc. Între ucenicii starețului Gheorghe se număra și un fost rabin, botezat și călugărit de el sub numele Neofit, care a scris apoi două catehisme și unele lucrări moralizatoare (în 1803, s-a tipărit la Iași cartea sa intitulată ''Înfruntarea iudeilor''). Trebuie remarcat și faptul că ucenicii starețului Gheorghe, mai cu seamă cei din prima jumătate a secolului al XIX-lea, au fost conduși în munca lor de [[Specificul spiritual românesc|spiritul românesc]], nu de cel grecesc, deși nu se încheiase epoca fanariotă și nici de cel slavon, promovat de ucenicii ucrainieni și ruși ai lui Paisie. ==Proslăvirea===
[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât [[Proslăvire|trecerea]] Cuviosului Gheorghe de la Cernica în rândul sfinților în ședința sa din 20-21 octombrie 2005, stabilind ca dată de prăznuire ziua trecerii sale la Domnul, [[3 decembrie]].
:Povățuitor preaînțelept al călugărilor și neobosit lucrător al virtuților, purtătorule de Dumnezeu părintele nostru Gheorghe, căci, înarmându-ți trupul cu nepătimirea ai luminat inimile celor credincioși. Pentru aceasta te-ai făcut sălaș cinstit al Duhului Sfânt și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Roagă-L pe milostivul Dumnezeu împreună cu ierarhul [[Calinic de la Cernica|Calinic]] să ne dăruiască pace și mare milă.
==SursaSurse==
* Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinți români și apărători ai legii strămoșești'', E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 500-510 (Cuviosul Gheorghe de la Cernica).
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
==A se vedea și==
* [[Mănăstirea Cernica]]
* [[Calinic de la Cernica]]
* [[Lista relațiilor de ucenicie]]
==Legături externe==