14.992 de modificări
Modificări
→Biografie
În 1903 a absolvit Facultatea de Teologie cu teza de licență „''Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic''”. A urmat apoi la Cernăuți un doctorat în teologie, pe care l-a finalizat în 1909, an în care a fost numit defensor ecleziastic pentru eparhiile [[Arhiepiscopia Râmnicului|Râmnicului]] și [[Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului|Argeșului]].<ref name=pacurariu/>
A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] în anul 1922. În perioada 1922-1926 a fost misionar al [[Arhiepiscopia Bucureștilor|Arhiepiscopiei Bucureștilor]], iar în 1926 a devenit profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău a Universității din Chișinău. Acolo a fost profesor titular la catedra de „Introducere și Exegeza Noului Testament” până în 1940, între anii 1928-1930 fiind și decan al Facultății de Teologie. În perioada 1941-1947 a fost profesor de „Exegeza Vechiului Testament” la Facultatea de Teologie din București, iar în 1954 a devenit membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor.
<!-- În 1922, este hirotonit preot și, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chișinău. În perioada interbelică desfășoară o susținută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, și editează revistele „Cronica” și „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918.
Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).
Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu preotul prof. Vasile Radu).-->
...