'''Duhul Sfânt''' este a treia Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] și de [[Iisus Hristos]] (Dumnezeu Fiul). El este ''alt Mângâietor'' (alături de Mângâietorul Iisus), este ''Duhul Adevărului'', este ''de viață-făcătorul''. Duhul Sfânt s-a pogorât peste Iisus la [[Epifania|botezul]] Său, este prezent în cadrul tainei [[botez]]ului, a grăit prin prooroci și s-a pogorât peste [[apostol]]i la [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecime]]. Roadele sale pentru toți oamenii sunt viața, mângâierea, [[adevăr]]ul, râvna duhului, [[libertate]]a și, în final, [[viața veșnică]] iar roadele sale particulare sunt: [[iubirea|dragostea de Dumnezeu și oameni]], [[credința]], tăria în [[nădejdea|nădejde]], apoi [[înțelepciunea]], priceperea, cunoștința, grăirea în limbi străine, tălmăcirea de limbi străine, vederea cu duhul în alt loc, deosebirea duhurilor, darul vindecării, vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu, facerea de [[minunea în Biblie|minuni]], [[smerenia]], [[blândețea]], bunăvoința, stăpânirea de sine, tăria morală, [[dreptatea]], [[bucuria]], liniștea, [[pacea]], [[răbdarea|îndelunga-răbdare]], bunătatea, facerea de bine. Prin roadele Duhului Sfânt noi ne curățim de [[păcat]]e, ne înnoim sufletește și dobândim [[libertate]]a (în raport cu robia [[păcat]]ului) așa cum spune [[apostolul Pavel]]: Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (2Cor 3.17) Iar ''cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera [[viața veșnică|viață veșnică]].'' (Gal 6.8)

* principiu de viață: ''Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor'' (Fac 1.2) după ce au fost făcute cerul și pământul (Fac 1.1), ca să pună viață în materie.<ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului Feleacului și Clujului, ''Învățătură de credință ortodoxă'', pag. 129, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4</ref> Dumnezeu l-a făcut pe [[omul|om]] viu suflând duh de viață peste el: ''Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.'' (Fc 2.7, Iov 33.4) În [[Sfânta Scriptură]] se spune că diverse persoane își dau duhul (Fac 25.8,17, 35.29 etc) când se vorbește despre moartea sau sfârșitul vieții lor pământești. La oameni duhul de viață este sinonim cu [[suflet]]ul. Duhul fiecărui om se întoarce la [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] care l-a dat. (Ecl 12.7) pentru [[Judecată|judecată]]. [[David]] spune într-unul din psalmi: ''În mâinile Tale îmi voi da duhul meu.'' (Ps 30.5) Evanghelistul [[Apostolul Luca|Luca]] relatează astfel moartea lui Iisus: Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: ''Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu''. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. (Lc 23.46) În [[Faptele Apostolilor]] este evocată astfel moartea martirului [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]]: ''Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne, Iisuse, primește duhul meu!'' (FA 7.59) [[Apostolul Pavel]] scrie corintenilor: ''Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?'' (1Cor 3.16) iar tot în aceeași epistolă scrie: ''Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri?'' (1Cor 6.19)

* Duhul Sfânt ia parte la Întruparea [[Iisus Hristos|Fiului]], Care S-a născut după trup ''de la Duhul Sfânt și din [[Maica Domnului|Fecioara Maria]].'' (Matei 1: 18, 20)

* la [[botez]]: Evanghelistul [[apostolul Ioan|Ioan]] spune: ''Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu''. (Ioan 3.5)

* Fiul lui Dumnezeu întrupat pregătește coborârea Duhului Sfânt, ca la [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecime]] să-L trimită în lume, spre a continua și actualiza, până la sfârșitul veacurilor, lucrarea mântuitoare a lui Hristos în noi.

* Viața (Fac 1.2, Fc 2.7, Iov 33.4, Fac 25.8,17, 35.29, Ecl 12.7, Ps 30.5, Iac 2.26)

* Râvna: Iisus le spune lui Iacob, Petru și Ioan care adormiseră: ''Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.'' (Matei 26:41)

* Mângâierea căci Duhul Sfânt este Mângâietor (Ioan 14.16, 26, 15.26, 16.7, 13), așa cum este și Iisus. (Ioan 14.16)

* [[Adevăr|Adevărul]] (Ioan 14.16-17, 15.26, 16.13)

* [[Libertate|Libertatea]]: ''Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.'' (2Cor 3:17)

* Înnoire (Tit 3.5)

* Curățire a sufletelor (1Pet 1.22)

* [[Viața veșnică]]: ''Cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică.'' (Gal 6.8)

==Daruri particulare ale Duhului Sfânt==

* înțelepciune, pricepere, știință (Exod 28.3, 31.3, 35.31, Neemia 9.20, Iov 32.8, Prov 1.23, Isaia 11.2, Efes 1.17)

* [[Înțelepciunea|înțelepciune]]: Iosua (Deut 34.9), apostolii (Mc 13.11)

* proorocii (știința a ceea ce se va întâmpla) (Num 11.26, 29, 1Regi 10.6, Ioel 2.28, Lc 2.25 - Simeon, FA 2.17, 1Cor 14.1 - pasaj larg) Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt. (1Pet 2.21)

* putere fizică: Atunci s-a coborât peste el (Samson) Duhul Domnului și el a sfâșiat leul ca pe un ied; și nu avea nimic în mână. Și n-a spus tatălui său și mamei sale ce făcuse. (Jud 14.6) Puterea fizică poate veni însă și de la [[diavol|cel rău]], așa cum se vede în cazul unor demonizați. (Mc 9.17-26)

* vederea în alt loc cu duhul: [[Elisei]] care vede ceea ce făcuse Ghehazi în alt loc. (4Regi 5.26)

* bunăvoință (Ps 51.12)

* stăpânire de sine (Prov 17.27)

* [[smerenia|smerenie]] (Prov 29.23, Is 57.15)

* tărie morală (Isaia 11.2, Efes 3.16)

* [[dreptatea|dreptate]] pentru cei ce judecă (Isaia 28.6)

* vorbirea dintr-o dată în limbi străine, cum s-a întâmplat cu [[apostol]]ii (FA 2.4, FA 19.6)

* vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu (FA 4.31)

* [[iubirea|iubirea de Dumnezeu]] (Rom 5.5)

* tărie în [[nădejdea|nădejde]] (Rom 15.13)

* [[blândețea|blândețe]] (1Cor 4.21, Gal 6.1)

* [[înțelepciunea|înțelepciune]], cunoștință, credință, darul vindecării, facerii de [[minunea în Biblie|minuni]], proorociei, deosebirii duhurilor, grăirea în diverse limbi, tălmăcirea diverselor limbi (1Cor 12.8-11), acestea fiind felurite daruri dar același Duh Sfânt (1Cor 12.4, Efes 4.4)

* [[credința|credință]] (2Cor 4.13)

* [[iubirea|dragostea]], bucuria, [[pacea]], îndelunga [[răbdarea|răbdare]], bunătatea, facerea de bine, [[credința|credincioșia]], [[blândețea]], controlul de sine (Gal 5.22-23)

* [[bucuria]] (1Tes 1.6)

* putere, [[iubirea|dragoste]] și [[înțelepciunea|înțelepciune]] (2Tim 1.7)

* [[blândețea|blândețe]] și liniște (1Pet 3.4)

==Iconografie==

Tradiția iconografică ortodoxă cunoaște mai multe reprezentări ale Duhului Sfânt. Astfel, în icoana [[Epifania|Botezului Domnului]], El este zugrăvit în chip de porumbel, potrivit textului evanghelic ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=1 1, 32]). Mai este reprezentat astfel și în icoanele Sfintei Treimi inspirate din tradiția catolică (dar nu în întregime conforme învățăturii ortodoxe, potrivit căreia Dumnezeu-Tatăl, care ni S-a făcut cunoscut doar prin Fiul întrupat), în care sunt reprezentate toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi în slava Cerului.