{{Template:Cler}}'''Diaconul''' este al treilea şi și cel mai mic grad al [[ordinele mari|ordinelor mari]] ale [[cler]]ului din [[Biserica Ortodoxă]], fiind după [[episcop]] şi și [[preot]]. Cuvântul ''diacon'' (în greceşte grecește διάκονος) înseamnă ''servitor'' şi iniţial și inițial se referea la o persoană care servea/slujea la masă în comunităţile comunitățile primilor creştinicreștini.

Diaconul este ajutorul [[preot]]ului şi și [[episcop]]ului în slujbele bisericii şi și îi ajută la săvârşirea săvârșirea [[taine]]lor. TotuşiTotuși, un diacon nu poate săvârşi săvârși slujbele de unul singur.

Cu binecuvântarea preotului sau a episcopului care slujeşteslujește, diaconul conduce comunitatea prezentă în rugăciunile colective şi citeşte și citește din [[Sfânta Scriptură]] în timpul slujbelor. De asemenea, el este responsabil de amenjările amenajările necesare în timpul slujirilor publice şi și îi atenţionează atenționează pe oameni la momentele necesare.

În plus, diaconul mai poate realiza şi și alte sarcini legate de viaţa viața Bisericii, din când în când, cu binecuvântarea şi și sub îndrumarea preotului sau episcopului său.

Un diacon poate primi binecuvântare de la episcopul sau preotul său paroh să împartă Sfânta [[Euharistie]] credincioşilorcredincioșilor, fie din al doilea [[potir]] la [[Sfânta Liturghie]] obişnuită obișnuită (atunci când slujeşte slujește un preot), fie la slujba numită [[obedniţaobednița]] care se slujeşte slujește atunci când preotul este absent. Cu toate acestea, în niciunul din cazuri, diaconul nu sfinţeşte sfințește [[Sfintele Daruri]] de unul singur.

Din punct de vedere al Tainelor, toţi toți diaconii sunt egali între ei. Cu toate acestea, ei au rangul şi și slujesc în funcţie funcție de vechimea de la hirotonire.

La fel ca în cazul episcopilor şi preoţilorși preoților, există diferite ranguri administrative printre diaconi. Un diacon în vârstă al unei catedrale sau al unei biserici importante poate primi titlul de '''''protodiacon''''' şi și pretinde prioritate atunci când slujeşte slujește împreună cu alţi alți diaconi. Diaconul şef șef numit pe lângă persoana unui episcop este numit '''''arhidiacon'''''. Un diacon care este şi și monah este numit '''''ierodiacon'''''.

În [[Biserica Ortodoxă Română]], conform ''[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutului pentru organizarea şi funcţionarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române]'' (art. 145 (4)), rangul de arhidiacon poate fi acordat de către [[episcop]]ul locului, „pentru activitate îndelungată şi și deosebită”, diaconilor din clerul de mir. Această distincţie distincție îi dă dreptul de a purta şi și [[cruce pectorală]].

În situaţii obişnuitesituații obișnuite, de exemplu conversaţii conversații uzuale, este adecvat să se facă referire la un diacon cu formula "Diaconul [Ioan]." Este de notat că în anumite tradiţii tradiții se obişnuieşte obișnuiește ca diaconii să fie apelaţi apelați cu formula "Părinte"—de exemplu, "Părinte Diacon [Ioan]" sau chiar "Părinte [Ioan]."

Diaconii nu pot binecuvânta, de aceea este '''inadecvat''' să ceri binecuvântarea unui diacon şi și să-i săruţi săruți mâna. Binecuvântările sunt date doar de preoţi şi preoți și episcopi, astfel încât aceste exprimări ale cinstei le sunt rezervate.

:'''''Nota bene''': Pentru mai multe detalii despre modul potrivit de adresare faţă față de clerici şi și monahi, a se vedea şi și articolul: [[Cler (formule de adresare)]]''

==Veşmintele Veșmintele diaconilor==Veşmintele Veșmintele diaconilor sunt [[stihar]], [[orar]] şi și [[mânecuţemânecuțe]].

Toate trei nivelele clerului superior poartă stihar. Stiharul este o tunică cu mâneci lungi care atinge pământul. Ea îi aminteşte amintește purtătorului că [[har]]ul Duhului Sfânt îl acoperă ca şi și cu o haină a mântuirii şi și bucuriei. Pentru diaconi, stiharul are mâneci largi şi și este confecţionată confecționată dintr-un material mai greu decât în cazul preoţilor şi preoților și episcopilor, care îşi își îmbracă stiharul pe sub alte veşminteveșminte.

A doua piesă a veşmintelor veșmintelor diaconului este orarul. Orarul este o fâşie fâșie îngustă de material pe care diaconii o înfăşăară înfășoară în jurul corpului şi și care se termină în faţă față după ce trece peste umărul drept. El reprezintă harul Duhului Sfânt care îl unge pe diacon la hirotonire ca uleiul. Este veşmântul veșmântul principal al diaconului iar fără el nu poate sluji. Atunci când diaconul conduce rugăciunea poporului sau când le cere atenţiaatenția, diaconul ţine ține un capăt al orarului său în mâna dreaptă ridicată. [[Epitrahil]]ul preoţesc şi preoțesc și [[omofor]]ul episcopului sunt modele specializate de orar.

A treia piesă a veşmintelor veșmintelor diaconului sunt mânecuţelemânecuțele. Acestea sunt manşete manșete care sunt îmbrăcate peste încheieturile mâinii, legate cu un şiret șiret lung. Această piesă este purtată şi și de episcop şi și de preot. Ea are rolul practic de a ţine ține legate mânecile hainelor de pe dedesubt în timpul slujbelor pentru a nu-l încurca pe purtător. De asemenea, îi amintesc purtătorului că el nu slujeşte slujește prin propria lui putere ci cu ajutorul lui Dumnezeu.

Înainte ca diaconul să poată îmbrăca vreun veşmântveșmânt, el trebuie ca mai întâi să primească binecuvântarea episcopului sau preotului cu care slujeşteslujește.

==Vezi şiși==* [[DiaconiţăDiaconiță]]

*[http://www.deacon.ru/ The Ministry of Deacon] (în ruseşterusește)