Curăţia este în sens larg puritatea inimii în raport cu [[păcat]]ele care spurcă pe om (Matei 15.10-20) Puritatea sufletească se referă atât la fapte, cât şi la vorbe şi gânduri.

În sens restrâns curăţia trupului, ca virtute opusă păcatului [[desfrânarea|desfrânării]] se referă la:

2. păstrarea castităţii în cazul persoanelor care au ales viaţa monahală.

Mijloacele de păstrare a curăţiei în general sunt [[veghe]]a, [[rugăciune]]a (Mt26.38-41), citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripuri]] (Ps119.47, 48, Ps119.97, Ps119.113, Ps119.119, Ps119.127, Ps119.140), participarea la [[Sfânta Liturghie]], împărtăşirea cu [[Sfintele Taine|tainele]] Bisericii.

==Bibiografie==

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, Bucureşti, 1997,