'''Culorile liturgice''' sunt culorile folosite la [[veşminteveșminte]], la acoperămintele de la ''altar'', [[proscomidiar]], [[analog]], [[Analog|tetrapod]] şi și alte [[obiecte liturgice]] din biserică în contextul [[slujbeSlujbă|slujbelor]]lor dumnezeieştidumnezeiești. Culorile pot să aibă un simbolism specific unor perioade/[[Anul bisericesc|timpuri liturgice]] sau unor [[Praznic|sărbători]].

Trebuie făcută distincţia Se face distincție între culorile veşmintelor veșmintelor liturgice ale clerului şi și cele ale îmbrăcăminţii îmbrăcăminții lor de fiecare zi (anteriul şi și rasa) care, cu puţine excepţiipuține excepții, rămân neschimbate de-a lungul anului bisericesc.

==Culorile veşmintelor veșmintelor liturgice==

[[Tipic]]ul nu aduce informaţii informații cu privire la regulile de urmat cu privire la culorile veşmintelor veșmintelor clerului, menţionând menționând doar necesitatea de a folosi veşminte veșminte de culori închise dau deschise, după caz. Aceasta este practica bizantină veche, păstrată în Bisericile de tradiţie tradiție grecească şi și ea dă regula minimală de urmat în materie de veşminte veșminte liturgice.

În tradiţia tradiția slavă (îndeosebi rusească) a fost elaborată în timp, posibil sub influenţa influența occidentală, o schemă coloristică destul de complexă, care va fi prezentată în cele ce urmează. În zilele noastre, mulţi mulți membri ai clerului care urmează practica bizantină au preluat şi și ei reglementarea din practica slavă.

În tradiţia tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe Române se împletesc elemente din tradiţia tradiția slavă şi și cea grecească, la care se adaugă obiceiurile locale. În privinţa privința acestora din urmă, tradiţia tradiția locală a fost structurată şi și în funcţie funcție de dotările materiale mai puţin bogatemodeste. Strămoşii noştri Strămoșii noștri purtau veșmintele ce veşminte le aveau, nedispunând ne dispunând de multe rânduri de veşminteveșminte, iar pentru cei din zilele noastre alegerile lor de atunci (legate de motivele amintite) au devenit tradiţietradiție. De altfel, întrucât regulile prezentate mai jos nu sunt absolut obligatorii, mulţi mulți slujitori poartă veşmintele veșmintele pe care ei înşişi înșiși le preferă, fără să ţină țină seama de recomandări. Pe de altă parte, în continuare, puţini puțini sunt cei care îşi își permit un număr mare de seturi de veşminte veșminte liturgice complete.

În anul 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis o Hotărâre (nr.5274/2012) prin care stabilește o regulă unitară de folosire a veșmintelor și însemnelor arhierești, precum și a culorilor liturgice recomandate pentru fiecare praznic, prilej sau perioadă liturgică. Deși hotărârea vizează în primul rând veșmintele arhierești, reglementarea folosirii culorilor liturgice este propusă, „în scop teologic, liturgic și estetic”, atât pentru catedrale, cât și pentru mănăstiri și pentru parohiile cu posibilități materiale.<ref>[http://patriarhia.ro/images/pdf/HotarariSinodale/2012/5274_(2012)_Folosire_vesminte.pdf Hotărârea nr.5274 din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu modalitatea unitară de folosire a mantiei și mitrei, precum și a veșmintelor arhierești de culori diferite, de către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți ierarhi în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe]. </ref>  Cea mai respectată sursă care cuprinde descrirea descrierea schemei coloristice pentru veşmintele veșmintele liturgice în conformitate cu practica rusească este ''Nastol'naya Kniga Sviashchenno-sluzhitelia'' (''Carte de precepte pentru slujitorii bisericeşti bisericești din cinul preoţescpreoțesc'') a lui Bulgakov, pe care o vom urma şi și în cele de mai jos.

În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal şase șase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vineţiuvinețiu), roşuroșu, albastru şi și auriu. Recent au început a se folosi şi veşminte și veșminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite şi și culorile portocaliu stacojiu şi și ruginiu.

Alegerea culorilor veşmintelor veșmintelor liturgice se face în funcţie funcție de semnificaţia semnificația fiecărei culori. Astfel, ''albul'' reprezintă puritatea luminii harului lui Dumnezeu; ''verde'', culoarea vieţiivieții, a Sfântului Duh şi și a lemnului Sfintei Cruci; ''purpuriu'', pentru patima Domnului Iisus Hristos; ''roşu roșu închis'' pentru sângele lui Hristos şi și pentru sângele martirilor; ''albastru'' pentru Maica Domnului; ''auriu'' pentru bogaţia bogăția darurilor Sfântului Duh şi și ''roşu roșu deschis'' pentru flacăra intensă a Oastei DuhovniceştiDuhovnicești. ''Negru'' este în mod tradiţional tradițional culoarea morţii şi morții și a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde ''albul'' este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea şi și chinul patimilor şi morţii și morții Domnului). În Rusia, ''roşuroșu'' este culoarea bucuriei, strălucirii şi frumuseţiiși frumuseții. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane şiși, în mod evident, multiplele culori au semnificaţii semnificații diferite pentru variile diferitele popoare, astfel că şi și folosirea lor poate fi diferită de la caz la caz.

Pentru Biserica Ortodoxă, mai ales cea Rusă şi și cele influenţate influențate de tradiţia tradiția ei, culorile predominante pentru diferitele sărbători sunt următoarele:# La Praznicele Mântuitorului, la Sfinţii ProfeţiSfinții Profeți, la Sfinţii Sfinții Apostoli şi și la Sfinţii Sfinții Ierarhi: ''auriu'' şi și ''galben'' de toate nuanţelenuanțele;# La Praznicele Maicii Domnului, la Puterile cele fără de trup (Îngeri) şi și la Sfintele Fecioare: ''albastru deschis'' (bleu) şi și ''alb'';# La Praznicele Sfintei Cruci: ''purpuriu'' şi și ''roşu roșu închis'';# La Sfinţii Sfinții Mucenici: ''roşuroșu'' (În Sfânta şi și Marea Joi se poartă veşminte veșminte liturgice de culoarea ''roşu roșu închis'' chiar dacă biserica este înveşmântată înveșmântată în ''negru'', iar masa Sfântului Altar se împodobeşte împodobește în ''alb'', ca semn de aducere aminte a feţei feței de masă folosită la Cina cea de Taină.)# La Sfinţii CuvioşiSfinții Cuvioși, Asceţi şi Asceți și Nebuni pentru Hristos: ''verde'' (De asemenea Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh şi și Sfânta Treime sunt celebrate tot în veşminte veșminte ''verzi'' de toate nuanţelenuanțele.)# În Posturi: ''albastru închis'', ''purpuriu'', ''verde închis'', ''roşu roșu închis ori sângeriu'' şi și ''negru''. În Postul Sfintelor Patimi, veşmintele veșmintele folosite se obişnuieşte obișnuiește a fi cele ''negre''. Sâmbetele şi și la sărbătorile mari din Postul Mare veşmintele veșmintele sunt ''negre'', dar cu ornamente ''aurii'' şi și de alte culori. # Înmormântările se săvârşesc săvârșesc în veşminte veșminte ''albe''.

În afară de aceste reguli generale, există mai ales în practica rusească, în cadrul căreia există o mare diversitate, şi unele particularităţi și alte particularități legate de folosirea culorilor veşmintelor veșmintelor liturgice.

''Albul'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=37788&id_jezyk=1] este purtat la Praznicele Botezului Domnului (Epifaniei, Teofaniei sau Arătării lui Dumnezeu), Schimbării la Faţă şi Față și Învierii Domnului şi și până la odovania lor. În antichitatea creştină creștină la Epifanie se prăznuia şi Naşterea și Nașterea Domnului, însă după separarea celor două sărbători, de Crăciun se poartă ''alb'' şi și din a doua zi de Crăciun până la Bobotează se poartă ''auriu''.

În tradiţia tradiția moscovită, veşmintele veșmintele bisericii şi și ale clerului se schimbă în ''alb'' la cântarea Prochimenului din Liturghia Sfintei şi și Marii Zi a Sâmbetei (adică înainte de citirea din Apostol, n.t.). ''Albul'' este purtat până la Utrenia Duminicii Învierii, când sunt schimbate cu cele ''roşu roșu deschis'' până la odovania praznicului.

În unele locuri din Rusia, ''albul'' este purtat de la Înălţarea Înălțarea Domnului până la Pogorârea Sfântului Duh, iar în alte locuri se obişnuieşte obișnuiește a se purta culoarea ''aurie''.

În zona carpato-rusă (Ucraina de Vest), de la Paşti Paști până la ÎnălţareÎnălțare, precum şi și la înmormântări se poartă numai ''alb''.

''Verdele''[http://www.orthphoto.net/photo.php?id=32513&id_jezyk=1] este purtat în unele părţi părți la Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci. În zona carpato-rusă ''verdele'' se poartă de la Rusalii la Sfinţii Sfinții Apostoli Petru şi și Pavel, precum şi și în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim. În unele locuri se poartă verde pentru prăznuirile proorocilor şi și îngerilor.

''Auriul'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=34669&id_jezyk=1] (uneori înlocuit cu simplul galben) este obişnuit obișnuit a se purta când nu este specificată nici o altă culoare. În unele tradiţii tradiții locale ''auriul'' este purtat în toate sâmbetele, mai puţin puțin cele în care este precizat ''albul'', inclusiv duminicile în perioadele de post.

=====RoşuRoșu=====''Roşu Roșu închis ori stacojiu''[http://www.orthphoto.net/photo.php?id=16846&id_jezyk=1] este purtat în Postul Sfinţilor Sfinților Apostoli Petru şi și Pavel, la Crăciun, la Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci şi și la praznicele Sfinţilor Sfinților Mucenici.

''Roşu Roșu deschis'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=38958&id_jezyk=1] este purtat la praznicele Sfinţilor Sfinților Apostoli Petru şi și Pavel, precum şi și la Sfinţii Sfinții Îngeri. La Moscova, în Athos şi și la Ierusalim ''roşu roșu deschis'' este folosit purtat la Paşti şi Paști și la Crăciun.

''Albastru'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=36111&id_jezyk=1] este purtat la praznicele Maicii Domnului, la Întâmpinarea Domnului, la Buna-Vestire şiși, uneori, în Vinerea Acatistului din a cincea săptămână a Postului Mare. În zona carpato-rusă, ''albastrul'' este purtat din prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului până la Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci şi și chiar până la începutul Postului Crăciunului.

''Purpuriu'' (vineţiuvinețiu)[http://www.orthphoto.net/photo.php?id=29339&id_jezyk=1] este purtat în sâmbetele şi și duminicile din Postul Mare. În unele părţi părți ''purpuriul'' este purtat în zilele de rând ale Postului Mare, iar ''auriul'' se foloseşte poartă în sâmbetele şi și duminicile acestuia.

''Portocaliul'' (''ruginiu'')[http://www.orthphoto.net/photo.php?id=31615&id_jezyk=1] este purtat pe alocuri în Postul Sfinţilor Sfinților Apostoli, iar în altele de la Sfinţii Sfinții Apostoli până la Schimbarea la FaţăFață.

În Biserica Primară nu tradiția grecească se purtau veşminte obișnuiește însă ca dvera și sticla candelelor să rămână tot timpul ''negreroșii'', deşi clerul monahal purta sutane ''negre''în amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce și a ouălor aduse, potrivit tradiției, de soția lui Ponțiu Pilat la Cruce, care s-au înroșit când asupra lor a curs Cinstitul Sânge al Domnului Hristos. În acele vremuri tot clerul purta veşminte ''stacojii'' Totodată că purpuriul, roșul închis intens este și culoarea imperială, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uși (roşu sângeriu, grenape unde intra și împăratul Bizanțului spre a se împărtăși).

În Rusia s-au purtat prima dată veşminte ''negre'' la înmormântarea Ţarului Petru al II-lea (1821)După cum se vede, aceste practici sunt foarte variate. De atunci s-Însă măcar acolo unde sunt dotările de rigoare sau unde există posibilități materiale mai bune, este de preferat să se urmărească și semnificația duhovnicească a răspândit culorilor în purtarea culorii ''negre'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=28426&id_jezyk=1] la înmormântări şi în Postul Mareveșmintelor, ca în tradiţia romano-catolicămai ales a celor liturgice.

În Ucraina Occidentală, ===Practica românească: hotărârea Sfântului Sinod (2012) ===Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 2012<ref> A se vedea nota 1. </ref> propune o rânduială flexibilă a folosirii culorilor liturgice. Culorile folosite sunt cel puțin două (veșminte deschise pentru majoritatea situațiilor și respectiv închise la culoare pentru perioada Postului Mare în fostele parohii greco-catolicespecial), dar în cursul săptămâniifuncție de posibilități, la înmormântări şi la parastase, precum şi la Liturghie se purtau veşminte negrenumărul lor poate fi mai mare. Astfel, după obiceiul romano-catolicpotrivit Hotărârii Sfântului Sinod, dar acest lucru nu mai este universal valabil.culorile liturgice recomandate sunt:

====Observaţii====*La [[Sfintele Paști|Învierea Domnului]], în duminici, la praznicele Mântuitorului, Sfinților Apostoli, Ierarhi, domnitori ș.a., precum și la slujirea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]]: '''alb, auriu, galben''', ca simbol al luminii, Învierii, bucuriei, sfințeniei.Unde *La praznicele Maicii Domnului și ale Sfinților Îngeri: '''albastru deschis, alb, auriu''', ca simboluri ale fecioriei, curăției și ale strălucirii îngerilor.*La Înălțarea Sfintei Cruci se poatepoartă '''roșu''', toate acoperămintele în amintirea jerfei Mântuitorului pe Cruce, însă în [[Duminica Sfintei Cruci]] din bisericăPostul Mare se poartă '''alb''', fiind zi de duminică, iar în Evanghelie făcându-se amintirea purtării crucii duhovnicești.*La prăznuirea Sfinților Mucenici se poartă '''roșu''', în amintirea jertfei lor pentru credință.*La [[Intrarea Domnului în Ierusalim]], [[Pogorârea Duhului Sfânt]] și la praznicul Sfintei Treimi, precum și la praznicele sfinților cuvioși se poartă '''verde''', amintind ramurile de finic cu care a fost întâmpinat Mântuitorul și evocând prezența Duhului Sfânt, Dătătorul de viață.*În [[Postul mare]], inclusiv dvera şi chiar sticla candelelor la [[Liturghia Darurilor mai înainte sfințite]] , dar cu excepția sâmbetelor, duminicilor și praznicelor se schimbă poartă veșminte de '''culori întunecate (negru sau nuanțe închise de mov, albastru sau verde)''', evocând atmosfera de întristare și pocăință a postului.*Pentru celelalte posturi importante, dar care nu au o dimensiune penitențială la fel de elaborată liturgic – [[Postul Nașterii Domnului|Postul Crăciunului]], al Adormirii Maicii Domnului sau al Sfinților Apostoli, se urmează '''regula din zilele obișnuite'''.*La înmormântări se poartă veșminte de culoare '''alb''', '''auriu''' sau '''galben''', ca mărturie a credinței în funcţie Înviere.*La procesiuni, de culoarea veşmintelor sfinţiţilor slujitoriasemenea, se poartă '''alb''', '''auriu''' sau '''galben''', evocând atmosfera luminoasă a sărbătorii.*În orice situație, [[stihar]]ul purtat de arhiereu trebuie să fie '''alb''', evocând lumina taborică.

După cum se vedeÎmbrăcămintea neliturgică a preoților de mir este alcătuită din anteriu (sutană, aceste practici sunt foarte variatereverendă) și rasă. Însă măcar acolo unde sunt dotările de rigoare sau unde există posibilităţi materiale mai bune, Deosebirea dintre ele este de preferat să că rasa se încheie chiar pe mijloc și are deschizături largi la mâneci; ea se urmărească şi semnificaţia duhovnicească a culorilor în purtarea veşmintelorpoartă peste reverendă, care este mai ales a celor liturgicestrânsă pe corp.

Îmbrăcămintea neliturgică a preoţilor În Rusia, înainte de mir este alcătuită Revoluția din anteriu (sutană1917, reverendă) şi rasăacest plan vestimentar era valabil pentru ambele sutane sau veșminte neliturgice. Deosebirea dintre ele este că rasa se încheie chiar pe mijloc şi are deschizături largi la mâneci; ea se poartă peste reverendăDe asemenea, care este mai strânsă pe corpculoarea marginii mânecii rasei semnifica rangul preotului.

În tradiţia rusăRusia modernă, pentru că monahii poartă îmbrăcăminte neliturgică de culoare închisă (de obicei clerul folosește culoarea ''neagră''pentru rasă și culori diverse pentru reverendă, ''bleumarin'' sau ''maro închis''), iar clerul mirean poartă de obicei reverende de nemaipurtându-se culori deschise, cele două categorii sunt cunoscute, oarecum inexact, drept ''clerul negru'' şi ''clerul alb''potrivite rangului administrativ.

În RusiaTotuși, înainte deoarece clerul comunităților rusești din diaspora – mai ales din America – nu a fost afectat de Revoluţia Revoluția din 1917, acest plan vestimentar era valabil pentru ambele sutane sau veşminte neliturgice. De asemeneaacesta, culoarea marginii mânecii rasei semnifica rangul preotuluiîn marea sa majoritate, continuă tradiția purtării de veșminte de culorilor diferite.

În Rusia modernă, clerul foloseşte culoarea Practica purtării veșmintelor neliturgice de diverse culori vine din vremea stăpânirii turcești. Imamii musulmani își rezervaseră dreptul de a purta culorile ''alb'' sau ''neagrănegru'' pentru rasă şi , considerând că umilesc astfel clerul creștin, silit astfel să poarte culori diverse mai strălucitoare (pentru reverendă, nemaipurtându-a se culori potrivite rangului administrativdeosebi de aceștia n.t.).

TotuşiDupă ce Biserica Ortodoxă a scăpat de sub constrângerile stăpânirii turcești, deoarece clerul comunităţilor ruseşti ortodox din diaspora – fostele teritorii otomane a renunțat să mai ales din America - nu poarte sutane de diverse culori; această tradiție a fost afectat însă continuată de Revoluţia din 1917, acesta, în marea sa majoritate, continuă tradiţia purtării de veşminte de culorilor diferiteclerul rus.

Practica purtării sau veşmintelor neliturgice Dar și clerul ortodox de alte tradiții, mai ales cel grec, poartă sutane de culori diverse culori vine din vremea stăpânirii turceşti(mai ales deschise) în zonele cu climat tropical, ecuatorial și mediteranean. Imamii musulmani îşi revervaseră dreptul de a purta culorile ''albCremul'', ''griul'' sau și ''negrugălbuiul'', considerând că umilesc astfel clerul creştinca și ''bronzul pal'' (''bej'' și ''auriu pal'' chiar, silit astfel să poarte culori mai strălucitoare (pentru a se deosebi de aceştia n.t.)sunt cele mai populare. De asemenea, reverenda de culoare ''bleu'' o întâlnim la clerul de pretutindeni.

După ce Biserica Ortodoxă a scăpat de sub constrângerile stăpânirii turceşti, clerul ortodox din fostele teritorii otomane a renunţat Peste reverendă este potrivit să se poarte un brâu sau curea (mai poarte sutane de diverse culori; ales că se pot găsi și cingători cu însemne creștine, n.t.). În tradiția greacă, această tradiţie a fost însă continuată curea este o panglică, un șiret, un cordon sau o funie ce împrejmuiește talia. În tradiția sârbă și română aceste brâie semnifică rangul preotului (distincțiile și/ sau funcțiile administrative). În Biserica Rusă acest brâu este ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs de clerul rusChicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafiri.)

Dar şi clerul ortodox de alte tradiţiiPurtarea sutanelor (a reverendei și a rasei) este proprie episcopilor, preoților, mai ales cel grecdiaconilor, poartă monahilor și monahiilor. Permisiunea de a purta sutane de culori diverse se acordă și seminariștilor (mai ales deschise) în zonele cu climat tropicalși studenților teologi, ecuatorial şi mediteraneann. ''Cremul''t.), ''griul'' şi ''gălbuiul''fraților de mănăstire, ca şi ''bronzul pal'' ipodiaconilor și citeților (''bej'' şi ''auriu pal'' chiarrespectiv dascălilor sau cantorilor azi, n.t.) sunt cele mai populare. De asemenea, reverenda de culoare ''bleu'' o întâlnim la clerul de pretutindeni.

Peste reverendă este potrivit să se poarte un brâu sau curea (În ceea ce privește sutanele, [[Tipic]]ului nu precizează nimic mai ales mult decât că se ele pot găsi şi cingători cu însemne creştinefi ''deschise'' sau ''închise'' la culoare, n.t.). În tradiţia greacă, această curea este o panglică, un şiret, un cordon sau o funie ce împrejmuieşte talia. În tradiţia sârbă şi română aceste brâie semnifică rangul preotului (distincţiile şi/sau funcţiile administrative). În Biserica Rusă acest brâu așa că tradiția locală este ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs de Chicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafirisingurul ''standard''.)

În ceea ce priveşte sutanele, Tipiconul (http:<references//www.romarch.org/arhiva/Tipic.html) nu precizează nimic mai mult decât că ele pot fi ''deschise'' sau ''închise'' la culoare, aşa că tradiţia locală este singurul ''standard''. >

* (ro) [http://dragocip.wordpress.com/2008/09/12/culorile-vesmintelor-in-biserica-ortodoxa/ Culorile veşmintelor veșmintelor liturgice în Biserica Ortodoxă]* (enro) [http://aggreenpatriarhia.netro/vestmentimages/liturgical_colorspdf/HotarariSinodale/2012/5274_(2012)_Folosire_vesminte.html Liturgical Vestment Colors of the Orthodox Churchpdf Hotărârea nr.5274 din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu modalitatea unitară de folosire a mantiei și mitrei, precum și a veșmintelor arhierești de culori diferite, de către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți ierarhi în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe]

==A se vedea şiși==

* [[VeşminteVeșminte]]* [[Distincţii bisericeştiDistincții bisericești]]