'''Cartea lui Isaia''' (gr. Ησαΐας) este una din cele 49 de cărți ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. În canonul scrierilor sacre iudaice, Cartea lui [[Isaia]] este socotită printre scrierile „profetice”, iar în canonul creștin al [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] ea este inclusă printre proorocii mari.

Argumente care atestă faptul că Isaia este autorul cărții:

1. Expresia ,,Sfântul lui Israel” apare de 12 ori în partea considerată de unii exegeți atei ca fiind partea I (cap 1-40) și de 14 ori în partea considerată de aceștia a doua (cap 40-56) http://www.bibliaortodoxa.ro/cautare-rezultate.php?text=sf%C3%A2ntul+lui+Israel

2. Expresia ,,gura lui Iahve a vorbit” se află de 5 ori în așa-zisa parte I și de două ori în așa-zisa parte a II-a, la 40.5, 58.14

3. În așa-zisa parte a doua este menționat cedrul, care era total necunoscut locuitorilor din Babilon. http://www.bibliaortodoxa.ro/cautare-rezultate.php?text=cedr. (44.14, 41.19) Folosirea acestui cuvânt nu este compatibilă cu un scriitor care a trăit și a petrecut toată viața în exil

4. Septuaginta, cea mai veche traducere a cunoscut cartea lui isaia în forma de astăzi

5. Noul Testament citează drept cuvinte ale lui Isaia 11 locuri scoase din capitolele 40-66

6. Isaia a scris aproape jumătate de secol, stilul lui de scriere putând fi diferit de la epocă la alta. Deosebirea de stil se poate explica și prin diferența de conținut a cuprinsului celor două părți. În partea I predomină amenințările, în cea de-a doua mângâierile.<ref>Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârnă, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, manual pentru Facultăţile Teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4 </ref>