Fapta lui [[David]] nu place lui Dumnezeu care îl mustră pe David prin [[Natan (proorocul)|Natan]], care-i spune o poveste cu tâlc. Un bogat ce avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi nu se îndura să sacrifice unul din multe sale animale, ci sacrifică singura mieluşa a unui [[sărăcia|sărac]], pe care acesta o cumpărase, o hrănise, o crescuse împreună cu copiii lui, mâncând şi bând alături de el, pentru a o găti unui călător. David se revoltă zicând că e vrednic de moarte un asemenea om şi că e dator să restituie 4 oi în schimbul celei tăiate. Natan îi spune că el este omul acela şi Dumnezeu îi spune – prin gura lui Natan - că El l-a uns împărat al lui Israel şi L-a scăpat de mâna lui [[Saul]], că El l-a făcut stăpân peste casa stăpânului său şi a pus la sânul său nevestele stăpânului său şi El i-a dat casa lui Israel şi Iuda. Iar el ,,a dispreţuit cuvântul Domnului făcând ce este rău înaintea Lui’’ şi s-a culcat cu nevasta lui Urie şi pe acesta ,,l-a ucis cu sabia fiilor lui Amon ‘’(căci intenţia de a-l ucide, chiar dacă acesta a murit în toiul luptei, echivala tot cu o ucidere, una de natură spirituală, în acelaşi mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa<ref>Mt5.28</ref>). Natan îi aduce la cunoştinţă pedeapsa lui Dumnezeu: sabia nu se va mai depărta din casa sa, care se va ridica chiar din casa sa(revolta lui Absalom - 2Sam15.1-13 este doar începutul luptelor din familia sa), iar, pentru că a lucrat pe ascuns, nevestele sale vor fi date altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui şi a întregului Israel (lucru împlinit de fiul său, Absalom - 16.20-23). David îşi recunoaşte păcatul, Natan îi spune că Dumnezeu îi iartă păcatul şi că nu va muri, dar pentru că a făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, fiul care i s-a născut va muri (12.1-14). Proorocia se împlineşte în pofida rugăciunilor făcute de David şi a postului ţinut de acesta (2Sam12.16-23)