[[ImageImagine:Siege of ConstantinopleSiege_Constantinople.jpg|rightthumb|frame330px|Asediul Constantinopolului (pictură din 14991475)]]'''Căderea Constantinopolului''' este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]] de forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Evenimentul a avut loc în ziua de marți, [[29 mai]] 1453. Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] și moartea ultimului împărat bizantin, [[Constantin al XI-lea]], dar și o victorie strategică de o importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani.

'''Căderea Constantinopolului''' este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]] de forţele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Evenimentul a avut loc în ziua de marţi, [[29 mai]] 1453. Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârşitul [[Imperiului Roman de Răsărit]] şi moartea ultimului împărat bizantin, [[Constantin al XI-lea]], dar şi o victorie strategică de o importanţă crucială pentru cucerirea estului mediteranean şi al Balcanilor de către otomani.  ==Situaţia Situația Imperiului Bizantin==În cei aproximativ 1000 de ani de existenţă existență a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori; a fost cucerit doar de două ori, prima dată în timpul [[Cruciada a Patra|Cruciadei a patra]] din 1204, iar a doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, Imperiul a fost măcinat şi și cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman. În 1453 "imperiul" „imperiul” era format doar din oraşul orașul în sine şi și o porţiune porțiune a Peloponezului din jurul cetăţii cetății Mystras; Imperiul Trebizondei, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade, a supravieţuit supraviețuit pe coasta Mării Negre.

Mehmed, al cărui străbunic Baiazid construise o fortăreaţă fortăreață pe malul asiatic al Bosforului, numită ''Anadolu Hisari'', a construit încă o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influenţa influența turcă asupra strâmtorii. Un aspect foarte important al fortăreţei fortăreței a fost faptul că împiedica ajutorul coloniilor genoveze de pe coasta Mării Negre, să ajungă la oraşoraș. Această fortăreaţă fortăreață se numea ''Rumeli Hisari''; ''Rumelia (Rumeli)'' şi și ''Anatolia (Anadolu)'' fiind numele porţiunilor porțiunilor europene şi și asiatice ale Imperiului Otoman, respectiv. Noua fortăreaţă fortăreață este cunoscută şi și sub denumirea ''Boğazkesen'', ceea ce în limba turcă are o dublă semnificaţiesemnificație: "blocarea strâmtorii" şi "tăierea gâtului"„blocarea strâmtorii” și „tăierea gâtului”, subliniindu-i poziţia poziția strategică. Numele grecesc, Laimokopia, are acelaşi același sens dublu.

Împăratul Constantin a cerut ajutorul ţărilor țărilor din vestul Europei, dar apelurile sale nu au primit atenţia atenția cuvenită. [[Papa Nicolae V]] nu a dorit sa îl ajute. După [[Marea Schismă]] dintre [[Biserica Ortodoxă]] şi și [[Biserica Romano-Catolică]] din 1054, vestul Romano-Catolic a încercat să reintegreze estul; s-a încercat o uniune la al doilea Conciliu din Lyon în 1274, după care unii împăraţi împărați Paleologi au fost acceptaţi acceptați în Biserica Latină. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a încercat să negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Consiliul din Basel din 1439 a avut ca rezultat proclamaţia proclamația unei "Bule Papale de Uniune" la FlorenţaFlorența.

Armata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate aflate în existenţă existență pe atunci. Otomanii, la rândul lor, aveau o armată uriaşăuriașă. S-a estimat că număra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri. Mehmed a construit şi și o flotă pentru a asedia oraşul orașul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci.

Otomanii au angajat un inginer maghiar pe nume Urban, care era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Urban a construit un tun enorm, botezat "tunul Basilic"„tunul Basilic”, măsurând peste 8 metri lungime şi și circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanţă distanță de aproape doi kilometri. Deşi Deși bizantinii aveau şi și ei tunuri, acestea erau mult mai mici iar reculul lor avea tendinţa tendința să slăbească zidurile proprii. Tunul lui Urban avea totuşi totuși câteva probleme: nu avea precizie, încărcarea dura trei ore şi și ghiulelele erau puţinepuține; s-a prăbuşit prăbușit sub reculul său după numai şase șase săptămâni.

==Asediul şi și atacul decisiv==[[Image:Byzantine-Constantinople.jpg|left|thumb|Harta 250px|Hartă bizantină a orașului Constantinopol]]Planul lui Mehmed a fost să atace zidurile ridicate de [[Teodosie al II-lea]], seria complexă de ziduri şi şanţuri și șanțuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetăţii cetății care nu era înconjurată de apă. Armata otomană şiși-a aşezat așezat tabăra nu departe de oraşoraș, în [[lunea PaşteluiPaștelui]], [[2 aprilie]] 1453.

Timp de mai multe săptămâni tunul „Basilic” a tras asupra zidurilor, dar nu a reuşit reușit să provoace suficiente distrugeri, iar datorită ratei de încărcare extrem de scăzute, bizantinii au reuşit reușit să repare majoritatea distrugerilor în intervalul dintre fiecare lovitură. În acest timp flota lui Mehmed nu a putut penetra Cornul de Aur datorită barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea în strâmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur, şi şiși și-a transportat navele peste acesta. Această acţiune acțiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în ajutor şi și a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiţi nevoiți să-şi și disperseze o parte din forţe forțe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secţiunisecțiuni. Mehmed a făcut o ofertă de a renunţa renunța la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a ştiut știut că oraşul orașul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta a fost refuzată, Mehmed a plănuit să copleşească copleșească numeric zidurile, ştiind știind că apărătorii bizantini vor fi epuizaţi epuizați înainte ca el să-şi și termine trupele.

În [[22 mai]] 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a întunecat în eclipsă, confirmând o profeţie profeție despre sfârşitul oraşuluisfârșitul orașului. În dimineaţa dimineața zilei de [[29 mai]] a început atacul final. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slab pregătiţi şi echipaţipregătiți și echipați, şi și au avut doar rolul de a ucide cât mai mulţi mulți apărători posibil. Al doilea val, format în majoritate din anatolieni, s-a concentrat asupra unei secţiuni secțiuni de ziduri din nord-vestul oraşuluiorașului, care era parţial prăbuşită parțial prăbușită în urma loviturilor de tun. Această secţiune secțiune de ziduri fusese ridicată mai recent, în secolul XI, şi și era mult mai slăbită; cruciaţii cruciații din 1204 au spart zidurile în acelaşi același loc. Otomanii au reuşit reușit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinşi respinși după scurt timp de apărătorii bizantini. Bizantinii au făcut faţă față celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elită ale sultanului - ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanţii comandanții armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului şi și evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rândurile apărătorilor.

Unii istorici sugerează că poarta din acea secţiune secțiune a rămas neblocată, iar otomanii au descoperit repede această eroare (nu s-a pus problema mituirii de către turci; poarta a fost pur şi și simplu uitată, probabil datorită ruinelor cauzate în urma atacurilor de tun, care au blocat sau acoperit parţial parțial poarta). Otomanii au dat năvală în cetate. Împăratul [[Constantin al XI-lea]] însuşi însuși a condus ultima apărare a oraşuluiorașului, murind în luptă pe străzile oraşului orașului său, alături de soldaţii soldații săi.

==ConsecinţeConsecințe==Mehmed a promis armatei sale că pot prăda oraşul orașul în voie timp de trei zile, conform tradiţiei tradiției militare antice. Un număr mare de localnici au fost masacraţi masacrați de turci după ce aceştia aceștia au intrat în cetate şi și au capturat turnurile de la zidurile terestre, deşi deși ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea - adica adică în 24 de ore. Din nefericire până atunci o mare parte a locuitorilor fusese fie violată, jefuită sau robită. Din populaţia populația estimată la 50.000 locuitori ai oraşului orașului la momentul respectiv, aproximativ jumătate erau încă liberi când Mehmed a ordonat încetarea ostilităţilorostilităților. Din fericire, o serie de valoroase comori Creştine Creștine au fost returnate Bisericii intacte, printre care şi preţioasele și prețioasele daruri ale celor 3 Magi. Mehmed a aşteptat așteptat până când situaţia situația a fost sub control şi și a intrat în oraş oraș într-o procesiune ceremonială în care populaţia populația locală i-a oferit flori ca felicitări.

În viziunea lui Mehmed, el era succesorul Împăratului Roman. S-a autointitulat "''Kayzer-i Rum"'', adică Cezar (Împărat) Roman, dar a fost supranumit "Cuceritorul"„Cuceritorul”. Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului Otoman. [[Hagia Sophia]] a fost transformată în moschee, deşi deși Biserica Ortodoxă greacă a fost lăsată intactă şi și [[Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius)]] a fost numit [[Patriarhul]] Constantinopolului.

Mulţi Mulți greci au părăsit oraşul şi orașul și s-au refugiat Italia, ducând cu ei cultura şi și documente din tradiţia tradiția greco-romană care au contribuit la începutul RenaşteriiRenașterii.Grecii care au rămas în Constantinopol au fost în majoritate locuitorii cartierelor [[Fanar]] şi și Galata. Mulţi fanarioţiMulți fanarioți, cum au fost numiţinumiți, s-au dovedit a fi sfetnici capabili ai sultanilor otomani, dar au fost consideraţi considerați trădători de majoritatea grecilor.

Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul Mediu şi și a început Renaşterea Renașterea datorită sfârşitului sfârșitului vechii ierarhii religioase din Europa, precum şi și folosirea tunurilor şi și a prafului de puşcăpușcă.

Chiar şi și în prezent un număr mare al populaţiei greceşti populației grecești consideră ziua de marţi marți (ziua căderii Constantinopolului) ca fiind cea mai plină de ghinion a săptămânii.

==Vezi şiși==

*Steven Runciman, ''The Fall of Constantinople, 1453'', Cambridge University Press, ISBN 0521398320 (''Căderea Constantinopolului, 1453'', trad. rom., note, postfaţă şi postfață și îngrijire ştiinţifică științifică de Alexandru Elian, Ed. Nemira, BucureştiBucurești, 2011)