Biserica Olari preţuieşte la loc de mare cinste o icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost adusă aici în anul 1810 de mai mulţi călugări şi preoţi alungaţi din Mănăstirea Arnăuchiul din Turcia, în urma războiului ruso-turc. În 1864 a fost schimbată ferecătura de argint aurit a icoanei, cea nouă având pe margini 24 de mici medalioane care ilustrează câteva dintre minunile săvârşite de Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Istoricul G. I. Ionescu-Gion afirmă la sfârşitul secolului al XIX-lea, că „''Maica Domnului de la Olari este îndeobşte cunoscută''”, iar arhiva bisericii menţionează că vreme de peste 200 de ani a fost vindecătoare a sufletelor şi a trupurilor numeroşilor credincioşi care au cerut ajutorul Maicii Domnului. Printre aceştia, s-a aflat şi prinţul Ferdinand, viitorul rege al României, care s-a rugat fierbinte înaintea acestei icoane când s-a îmbolnăvit de tifos: „''Această icoană, după îndemnul mai multor persoane religioase pe lângă casa princiară a fost dusă în biserica Cotroceni, unde a năzuit la dânsa şi ASR Principesa Maria pentru a se însănătoşi iubitul său soţ ASR Principele Ferdinand, Moştenitorul tronului României, de o grea boală ce a pătimit în anul 1897 în lunile mai, iunie şi iulie''”.<ref> Preot Marin Dumitrescu, „Istoricul a 40 de biserici din Romania” vol II, Editura Stabiliment de Arte Grafice „Albert Baer”, 1902, pp.142-143</ref>. Într-adevăr, prinţul Ferdinand s-a vindecat în mod miraculos, „spre uşurarea întregului neam, care înălţa rugăciuni”, aşa cum scria Titu Maiorescu.

În Biserica Olari se află spre închinare şi o raclă cu moaştele Sf. Mc. Antipa, episcopul Pergamului şi ale Sf. M. Mc. Mercurie. Acestea au fost descoperite în urmă cu câţiva ani, în podul bisericii, fiind ascunse vreme de aproape 200 de ani. Nimeni nu a ştiut de existenţa acestor sfinte odoare, până atunci când s-a făcut inventarierea bunurilor din parohie. Au fost găsite într-o cutiuţă din argint, în forma unei bisericuţe, realizată în 1828, în care erau inscripţionate în limba greacă numele celor doi sfinţi. Această cutiuţă se afla într-o ladă în care au mai fost găsite şi aproape 100 de icoane din secolele XVIII-XIX, împreună cu vase de cult vechi. Cercetările făcute în urma acestei descoperiri au condus la concluzia că moaştele celor doi sfinţi au fost aduse aici tot în anul 1810, ca şi icoana Maicii Domnului, de către călugării refugiaţi de la Mănăstirea Arnăuchiul din Turcia.

„Istoria începutului oraşului Bucureşti astăzi capitala României şi reşedinţa I.S. Carol I de Hohenzollern, domnitorul românilor”, D. Papazoglu, Tipografia Ion Weiss, Bucureşti,1870

„Istoria Bucurescilor”, G. I. Ionescu-Gion, Fundaţia Culturală Gheorghe Marin Speteanu, Editura Mavios-Clio, Bucureşti, 1899

==Surse==