'''Bârfa''' este unul dintre principalele un [[păcat]]e ale al limbii. E foarte răspândităcare constă în a vorbi de rău, a ponegri, a defăima unele persoane, care, de obicei, fiind proprie şi [[diavol|duhurilor rele]]nu participă la discuţie. Bârfa răneşte adânc oamenii, care sunt sfătuiţi să nu ia în seamă toate vorbele, aducându-şi aminte că fiindcă şi ei au căzut în acest păcat. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt sporirea în virtuţile [[blândeţea|blândeţii]], [[prietenia|prieteniei]], [[iubirea|iubirii]], [[munca]], activitatea fizică, citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], mersul regulat la biserică.

În [[Ieşirea|Exod]] există interdicţia de a umbla cu bârfeli.<ref>Lev19.16</ref> Bârfele rănesc adânc inima omului, fiind ca prăjiturile: alunecă pînă până în fundul măruntaielor.<ref>Prov18.8, 26.22</ref>Într-un grup, persoanele clevetitoare întreţin cearta aşa cum lemnele întreţin focul, arată [[Solomon]].<ref>Prov26.20</ref>Proorocul [[Ieremia]] arată că orice [[prietenieprietenia|prieten]] umblă cu bârfeli.<ref>Ier9.4</ref> [[EclesiastulEcclesiastul]] îl sfătuieşte pe om să nu ia în seamă toate vorbele care se spun, ca nu cumva să audă chiar pe sluga lui vorbindu-l de rău, căci inima sa ştie de câte ori a vorbit şi el de rău pe alţii.<ref>Ecl7.21-22</ref> Nici măcar pe slujitor nu trebuie să-l clevetim pentru a nu-l face să păcătuiască, blestemându-ne.<ref>Prov30.10</ref> Bârfitorul dă pe faţă lucruri ascunse<ref>Prov11.13, 20.19</ref> ceea ce trebuie evitat cu orice preţ: ,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia.<ref>Prov25.9 ,11.13</ref> Cine răspândeşte bârfelile este un nesăbuit, arată [[Solomon]].<ref>Prov10.18</ref> Vrăjmaşii îl vorbesc de rău pe psalmist.<ref>Ps41.6</ref>Romanii îi spun lui [[apostolul Pavel|Pavel]] că nu au primit vreo scrisoare şi nici n-a venit nimeni care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre el.<ref>FA28.21</ref> [[Iisus]] a fost cel defăimat.<ref>Mc9.11-13</ref>

Precum vântul de miazănoapte aduce ploaia, limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită, avertizează acelaşi Solomon.<ref>Prov25.23</ref>Cine va defăima pe cei [[smerenia|smeriţi]] şi inocenţi îşi va primi răsplata, arată Mântuitorul.<ref>Mat18.10</ref> Defăimarea de către Moab a poporului ales a fost aspru pedepsită.<ref>Sofonie 2.8</ref> Blestemat este acela care vorbeşte de rău un surd, stă scris în Eclesiast.<ref>Lev19.14</ref>

[[Diavol|Cel Rău]] îl vorbeşte de rău pe [[Iov]]. Prima oara cel Rău îl acuză de [[credinţa|credinţă]] interesată şi spune că Iov Îl va blestema pe Dumnezeu în faţă dacă Se va atinge de [[iubirea de arginţi|bogăţiile]] sale.<ref>Iov1.8-12</ref> La a doua venire Cel Rău îl defăimează, îl bârfeşte din nou pe Iov, spunând că omul dă tot ce are pentru viaţa lui şi că e convins că dacă Dumnezeu Se va atinge de carnea şi oasele lui, acesta Îl va blestema în faţă.<ref>Iov2.4-6</ref> Apostolul Pavel îi spune lui [[apostolul Tit|Tit]] să fie un exemplu de cumpătare, de fapte bune, de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă pentru ca potrivnicul să rămînă rămână de ruşine şi să nu poată spune nimic rău despre slujitorii Domnului.<ref>Tit2.6-8</ref>

[[Apostolul Pavel]] arată că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.<ref>Tit2.3</ref>Păcatul clevetelii trebuie lepădat cu totul de creştin.<ref>Efes4.31,Col3.8, 1Pet2.1, Ps15.3, Ps50.19-20</ref> [[Apostolul Petru]] arată că trebuie să lepădăm toată răutatea, prefăcătoria, vicleşugul, pizma şi clevetirea şi ca nişte prunci de curând născuţi să dorim laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creştem spre [[mântuire]].<ref>1Pet2.1</ref>Apostolul Pavel le spune apostolilor să nu le iasă niciun cuvânt stricat pe gură, ci unul bun, pentru zidire pentru a nu întrista pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care au fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării, îi îndeamnă să lepede orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate din mijlocul lor, fiind buni unii cu alţii, miloşi, şi iertându-se unii pe alţii aşa cum i-a iertat şi Dumnezeu pe ei în Hristos.<ref>Efes4.31</ref> Sfântul apostol Pavel se teme să nu găsească cumva şi bârfe alături de alte [[păcat]]e la revenirea în comunităţile apostolice.<ref>2Cor12.20</ref>[[Apostolul Ioan]] aminteşte de Diotref care vroia să deţină întâietatea între fraţi, era foarte clevetitor, nu îi primea pe fraţi, îi împiedica pe cei ce vroiau să-i primească şi-i dădea afară din Biserică.<ref>3Ioan1.10</ref> Apostolii nu au voie să vorbească de rău pe nimeni, arată apostolul Pavel.<ref>Tit3.1-2</ref>Când sunt vorbiţi de rău, [[apostol]]ii trebuie să se [[rugăciune|roage]], arată acelaşi apostol.<ref>1Cor4.11-13</ref>

<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div>