:Când a venit avva Amos la Ierusalim şi a fost [[Hirotonie|hirotonit]] patriarh, au venit toţi stareţii mănăstirilor să se închine lui. Prin aceştia m-am dus şi eu cu stareţul meu. Şi a început să spună patriarhul către părinţi: Rugaţi-vă pentru mine, părinţilor, că mi s-a încredinţat o povară mare şi grea de purtat. Mă tem mult de vrednicia patriarhală. Unora ca [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Pavel|Pavel]] şi [[Proorocul Moise|Moise]] şi altora ca aceştia le este dat să păstorească [[suflet]]e, nu mie, nevrednicului. Dar mai mult de toate mă tem de sarcina hirotoniilor. Am găsit scris că [[Leon cel Mare|fericitul Leon]], care a ajuns [[papă]] al [[Biserica Romei|Bisericii romanilor]], a rămas lângă [[mormânt]]ul [[apostol]]ului Petru patruzeci de zile stăruind în [[post]] şi [[rugăciune]], cerând de la apostolul Petru să mijlocească la [[Dumnezeu]] pentru el spre a i se ierta [[păcat]]ele lui. După împlinirea celor patruzeci de zile i s-a arătat apostolul Petru şi i-a zis: „M-am rugat pentru tine şi ţi s-au iertat toate păcatele, în afară de hirotonii. Vei fi răspunzător numai de hirotoniile care le-ai făcut, fie că ai hirotonit pe cine trebuie, fie că nu.” <ref>Limonariu, cap. 149: „Minunata povestire a lui Amos, patriarhul Ierusalimului, despre sfântul Leon, Papa Romei”</ref>