'''Acatistul''' este un [[imn ]] de laudă, închinat lui [[Dumnezeu]], [[Maica Domnului|Maicii Domnului ]] sau unuia dintre [[sfânt|sfinţi]].

Primul acatist este [[Acatistul Maicii Domnului]], ca laudă şi mulţumire pentru eliberarea miraculoasă a [[Constantinopol|Constantinopolului]] în urma unei invazii a avarilor, în anul 626, pe când împăratul [[Heraclius]] era plecat într-o expediţie contra perşilor. Atunci locuitorii, în frunte cu patriarhul [[patriarh]]ul Serghie, s-au rugat la Maica Domnului să-i izbăvească şi au câştigat într-un mod minunat bătălia.

A fost compus cel mai probabil între 677 şi 718. El se cânta în noaptea de sâmbătă a celei de cincea săptămâni a [[Postul Mare|Postului Mare]]. Astăzi este cântat sau citit la [[utrenie|utrenia]] (sau [[denie|denia]]) acestei sâmbete, care se şi numeşte ''Sâmbăta Acatistului''. Este compus din 24 de strofe (numite [[icos|icoase]]), formând un [[acrostih]], procedeu poetic întâlnit adesea în [[imnografia bizantină]].

Succesul şi aprecierea credincioşilor a făcut ca mai târziu multe alte acatiste să fie compuse, în cinstea unor [[sfinţi]], a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] sau a lui [[Hristos]], după modelul acestui prim acatist, şi se citesc la [[Sărbătoare|sărbătorile ]] respective. Acatistele acestea sunt o cântare aparte ce aduce slavă lui Dumnezeu şi evocă momente din viaţa sfântului în cinstea căruia este compus (dacă nu este chiar închinat lui [[Dumnezeu]] direct).

De regulă, [[Acatistul Maicii Domnului]] care se citeşte în [[Sâmbăta Acatistului]] se găseşte în [[Triod]], iar celelalte acatiste se găsesc în [[Ceaslov]] şi în [[Acatistier]], cartea în care sunt adunate acatistele aprobate de Biserică(atunci când este tipărit oficial de Biserică). De asemenea, câteva acatiste se găsesc şi în unele cărţi de [[rugăciuni ]] şi broşuri speciale, dar ele nu întotdeauna au acceptul Bisericii.

==Legături externe== {{Slujbe}}

* Preot Prof. Dr. [[Ene Branişte]], ''Liturgica generală'', Bucureşti, 1993, p. 719 - 720

* E. Peretto, art. "Acathiste", ''DECA''(i.e. ''Le Dictionnaire encyclopédique du Christianisme Ancien''), t. 1, Paris (1990), pp. 16-17