Fericitul [[monah]] '''Leontius ByzantinusLeontie Bizantinul''' a vieţuit viețuit în Dobrogea secolelor V – VIV–VI, fiind contemporan cu Cuviosul [[Ioan Maxenţiu Maxențiu din Dacia Pontică|Ioan MaxenţiuMaxențiu]] şi și Sfântul [[Dionisie cel Smerit]].

Acest monah daco-roman a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi importanți reprezentanți ai „şcolii „școlii teologice de la Tomis”,fiind un mare apărător al dogmelor creştine şi creștine și al monahismului românesc de început.

Prin scrierile sale teologico-dogmatice : ''Trei cărţi cărți contra [[nestorianism|nestorienilor]] şi și [[Monofizitism|eutihienilor]]'', ''Combaterea argumentelor aduse de [[Sever al Antiohiei|Sever]]'' şi și ''30 de capitole contra lui Sever'', fericitul monah Leontius Bzyantinus Leontie Bizantinul este considerat creatorul metodei scolastice preluate mai apoi de mediile creştine creștine occidentale, fiind, asemeni altor mulţi mulți monahi ganditori şi gânditori și scriitori creştini creștini din spaţiul tomiţanspațiul tomisan, o punte de legătură între creştinismul creștinismul apusean şi și răsăritean.

Fericitul [[Călugăr|monah]] daco-roman Leontius Bzyantinus Leontie Bizantinul se mută la cele veşnice veșnice în aprilie 544.