Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.656 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Tradiția patristică are caracterul unei sinteze [[Teologie dogmatică|dogmatice]] la care au contribuit [[Părinţii apostolici|bărbații apostolici]], [[Apologetică|apologeți]], [[martir]]i, [[mărturisitor]]i, scriitori bisericești, părinți ai Bisericii.
==Criterii pentru valoarea dogmatică a concluziilor și scrierilor patristice==
În ce priveşte valoarea dogmatică a concluziilor şi textelor patristice, pot fi reţinute câteva criterii pe care Biserica le-a avut în vedere :
a) Tradiţia patristică este criteriul unităţii dogmatice a Bisericii, deoarece ea se află în continuitate neîntreruptă cu învăţătura apostolilor, aşa cum se exprimă sfântul [[Atanasie cel Mare]] : «Există o tradiţie, învăţătură şi credinţă primară a Bisericii universale, pe care Domnul [[Iisus]] a dat-o, [[apostol]]ii au predicat-o, părinţii au păstrat-o» (''Epistola către Serapion'' 28 P.G. 26, 593).
b) Cu toate că patristica se află în continuitate directă cu didascalia apostolică, ea constituie o dezvoltare teologică a acesteia, nu numai o simplă transmitere sau interpretare. În procesul acestei dezvoltări, din necesităţi de ordin pastoral, catehetic şi cultural, se păstrează acrivia dogmatică internă, adică consensul explicit cu [[Sfânta Scriptură]] şi cu Tradiţia apostolică.
c) Nu toate textele, datele sau opiniile teologice, luate în mod izolat, reprezintă tradiţia patristică, ci mai degrabă spiritul părinţilor şi scriitorilor bisericeşti, adică mesajul, principiile şi concluziile lor luate ca un întreg. [[Iustin Filozoful]] şi [[Irineu de Lyon]] sunt adepţii milenarismului, iar [[Clement al Alexandriei]] susţine că materia este veşnică, etc. ; cu toate acestea ei rămân, pentru contribuţiile lor ortodoxe, în consensul patristic.
d) Tradiţia părinţilor Bisericii este un patrimoniu comun al Bisericii universale, mai ales că în primele secole părinţii au circulat în toate sensurile : Iustin este din Orient, dar a învăţat la Roma ; Atanasie este exilat la Roma, iar ''Ilarie de Poitiers'' în Răsărit. [[Vasile de Cezareea]], [[Ioan Hrisostom]] şi [[Grigorie Teologul]] sunt numiţi «didascali ecumenici» — dascăli ai lumii. Tradiţia patristică rămâne baza ecumenică pe care se pot întâlni şi înţelege Bisericile răsăritene şi apusene.
==Bibliografie==
* Pr. prof. I. Coman, ''Patrologie'', Editura Institutului Biblic, Bucureşti, 1956 ;
* Teodor Bodogae, "Cultura teologică în Răsărit", în: ''Istoria bisericească universală'', vol. I, ed. a Il-a, Editura Institutului Biblic, Bucureşti, 1975, p. 376—389 ;
* B. Altaner, ''Précis de Patrologie'', Ed. Salvator, Mulhouse, 1961 ;
* J. Quasten, ''Initiation aux Pères de l'Eglise'', Le Cerf, Paris, 3 vol. 1957—1962 ;
* A. Hamman, ''Dictionnaire des Pères de l'Eglise'', Desclee de Brouwer, 1977 ;
* A. M. Malingrey, ''La littérature grecque chretienne'' (coll. Que sais-je?), Paris, 1968 ;
* H.-G. Beck, ''Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich'', Munich, 1959 ;
* J. Pelikan, ''The Christian Tradition. I The Emergence of the Catholic Tradition (100—600)'', Chicago, 1971 ;
* I. Coman, ''Momente şi aspecte ale hristologiei precalcedoniene şi calcedoniene'', «Ortodoxia», XVII (1965), nr. 1, p. 44—82 ;
* D. Stăniloae, ''Hristologie şi iconologie In disputa din sec. VIII—IX'', în «Ortodoxia», XXXI (1979). nr. 1—4, p. 15—53 ;
* Ene Branişte, ''Contribuţii la istoria literaturii teologice bizantine'', în «Studii Teologice», XIV (1962), nr. 1—2, ,p. 13—25;
* P. A. Ceremuhin, ''Caracteristicile teologici bizantine'' (trad. Baraschiv V. Ion), în «Mitropolia Banatului», XVI (1966), nr. 4—6, p. 398—409.
==Surse==
* Ion Bria, Dictionar de teologie ortodoxa, art. "Patristica"