Canonul liturgic al Bisericii

Rugăciunile principale ale iudaismului1 I. Recitarea lui „Ascultă, Israele” [Sema] cu binecuvântări2 Unificarea Numelui [iihud ha-Sem] Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Care ne-a sfinţit prin poruncile Lui şi ne-a rânduit drept poruncă citirea lui „Ascultă” [Sema] ca el să domnească cu inimă întreagă, ca să-I proclamăm unu [unificăm] cu inimă veselă şi să-i slujim cu bucurie. Dumnezeu care plăsmuieşte lumina [El iotser] Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Care ai plăsmuit lumina şi ai creat întunericul, Care ai făcut pacea şi ai creat toate. Tu, Care în îndurarea Ta luminezi pământul şi pe cei ce locuiesc în el, înnoieşti pururea în orice zi fapta creaţiei. Binecuvântat eşti Doamne, Care creezi luminătorii. Iubire veşnică [Ahavat olam] Cu iubire veşnică ne-ai iubit şi cu îndurare mare Te-ai îndurat de noi pentru părinţii noştri care au crezut în Tine, şi ne-ai învăţat legi dătătoare de viaţă. 1 Traducere după Segno di unită. Le piu antiche eucaristie delle chiese, Ed. Qiqajon, Bose, 1996, p. 127-156. O particularitate a acestor binecuvântări este strania trecere în cursul lor de la persoana a doua la persoana a treia singular („Binecuvântat eşti Doamne... Cel care ne-a sfinţit cu poruncile Lui”). Ceea ce arată că unui corp de evocări „obiective” la persoana a treia i s-a adăugat o invocare „subiectivă” la persoana a doua. Cele două forme gramaticale pot fi şi două forme de manifestare a lui Dumnezeu. 2 Recenziunea scurtă din geniza din Cairo, descoperită şi publicată de S. Schechter în Jewish Quarterly Review 10 (1898), p. 654-658. 838 C a n o n u l O r t o d o x ie i I. C a n o n u l ap o s to lic Aşa, Tatăl nostru, Tatăl îndurării, îndură-Te şi de noi şi fă-ne să păzim, să făptuim, să învăţăm noi înşine şi să-i învăţăm şi pe alţii cu iubire toate cuvintele învăţăturii Legii Tale. Luminează ochii noştri cu Legea Ta şi atrage inima noastră, ca să-Ţi slujească în adevăr, şi ca să Te putem proclama unu [unifica] cu frică şi cutremur. Binecuvântat eşti Doamne Care alegi pe poporul Tău Israel! Amin. Altă variantă: Iubire mare [Ahava rabba] Cu iubire mare ne-ai iubit Doamne, Dumnezeul nostru, şi cu îndurare mare Te-ai îndurat de noi. Tatăl nostru! împăratul nostru!, pentru părinţii noştri care au crezut în Tine şi cărora le-ai dat legi dătătoare de viaţă, îndură-Te şi de noi şi ne învaţă. Tatăl nostru, Tatăl îndurat şi milostiv, îndură-Te şi de noi şi fa inima noastră să priceapă şi să înţeleagă, să audă, să înveţe şi să păzească, să faptuiască şi să împlinească cu iubire toate cuvintele Legii Tale. Luminează ochii noştri cu Legea Ta, alipeşte inima noastră de poruncile Tale şi unifică inima noastră, ca să iubească şi să se teamă de Numele Tău, ca să nu fim de ruşine în veac. Pentru că ne-am încrezut în Numele Tău sfânt, mare şi înfricoşător, vom sălta şi ne vom bucura de mântuirea Ta! Adună-ne în pace din cele patru colţuri ale pământului şi du-ne cu capul sus în ţara noastră, căci Tu eşti Dumnezeu Care lucrezi mântuire. Tu ne-ai ales dintre toate popoarele şi limbile şi ne-ai apropiat de Numele Tău mare cu adevărat, ca să Te lăudăm şi să Te proclamăm unu [unificăm] în iubire. Binecuvântat eşti, Doamne, Care alegi pe poporul tău Israel în iubire! Citirea lui „Sema" [Qeriat Sema] „Ascultă, Israele: Domnul e Dumnezeul nostru, Domnul e Unu!” Binecuvântat Numele slăvit al împărăţiei Sale în veci şi întotdeauna! „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea pe care ţi le pun astăzi să fie în inima ta şi în sufletul tău; să le repeţi fiilor tăi şi să le vorbeşti de ele când şezi acasă, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli. Să le legi ca semn la mână şi neclintite să-ţi fie înaintea ochilor. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale” [Dt 6, 4-9]. „Şi va fi că, dacă veţi asculta cu luare-aminte toate poruncile pe care ţi le poruncesc eu astăzi, ca să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să-l slujeşti din toată inima şi din tot sufletul tău, voi da pământului tău ploaie la vreme, timpurie şi târzie, şi îţi vei aduna grâul şi vinul şi untdelemnul tău, V . l . R u g ă c iu n il e p r in c ip a l e a le iu d a i sm u lu i 839 şi-n ţarinile tale voi da iarbă pentru dobitoacele tale. Vei mânca şi te vei sătura. Dar luaţi aminte ca inima voastră să nu fie trasă şi să vă îndepărtaţi, să slujiţi unor dumnezei străini şi să vă închinaţi lor, ca să-L aprindeţi pe Domnul asupră-vă cu mânie şi să vă-nchidă cerul ca să nu fie ploaie, şi pământul să nu-şi dea roadele, iar voi să pieriţi degrabă de pe pământul cel bun pe care vi l-a dat Domnul. Puneţi dar aceste cuvinte în inima voastră şi-n sufletul vostru; legaţi-le ca semn la mână şi neclintite să le aveţi înaintea ochilor. Daţi-le ca învăţătură fiilor voştri; vorbeşte-le de ele când şezi acasă, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli. Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre şi pe porţile voastre, pentru ca zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul S-a jurat părinţilor voştri că le-o va da, să sporească precum zilele cerului deasupra pământului” [Dt 11, 13-21]. „Şi a zis Dumnezeu lui Moise: «Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă pentru generaţii ciucuri la poalele hainelor lor, iar pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor să pună un şiret de mătase violetă. Şi aşa vor fi ciucurii aceştia: că vă veţi uita la ei, vă veţi aduce aminte de toate poruncile Domnului ca să le împliniţi, şi nu veţi mai rătăci după cugetele voastre şi după ochii voştri, întru care vă desfrânaţi urmându-i. Astfel vă veţi aduce aminte de toate poruncile mele şi le veţi împlini, şi veţi fi voi sfinţi în faţa Dumnezeului vostru, Cel ce v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!»” [Nm 15, 37-41]. Izbăvire [Gheulla] Adevărat şi statornic, întemeiat şi neclintit, drept şi adeverit, credincios şi bun e acest cuvânt pentru noi şi pentru părinţii noştri, pentm fiii noştri şi generaţiile noastre, şi pentru toate generaţiile seminţiei lui Israel, robii Tăi, pentm cei dintâi ca şi pentru cei din urmă, în veci şi pentru totdeauna: o lege care nu se calcă. Adevărat este că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru şi Dumnezeul părinţilor noştri, în veac şi pentm totdeauna. Tu eşti împăratul nostru şi împăratul părinţilor noştri: pentm dragostea Numelui Tău izbăveşte-ne cum i-ai izbăvit pe părinţii noştri. Adevărat este că Numele Tău e din totdeauna şi că a fost chemat asupra noastră cu iubire: nu este Dumnezeu afară de Tine. împărate tare, care Dumnezeu e ca Tine, Care ai făcut judecată peste ape semeţe [ale Mării Roşii], Şi toţi cu bucurie mare, cu chiot şi cu veselie multă Ţi-au cântat împreună: „Cine e ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine e ca Tine preaslăvit în sfinţenie, înfricoşat în slavă, făcător de lucruri minunate?” [Iş 15, 11]. Văzut-au împărăţia Ta fiii Tăi când ai despicat marea înaintea lui Moise. „E împăratul 840 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a postolic nostru!”, au răspuns şi au adăugat: „E stânca mântuirii noastre!” Atunci şi-au deschis gura şi au zis: „Domnul e împăratul nostru, împărat viu al Cărui Nume e peste noi!” Domnul e împărat, Domnul împărăţeşte şi Domnul va împărăţi în veac de veac [cf. Iş 15, 17]. Domnul e împăratul nostru şi Mântuitorul nostru; El ne va izbăvi cu izbăvire desăvârşită. Binecuvântat eşti Doamne, Stânca lui Israel şi Izbăvitorul lui! II. Cele optsprezece binecuvântări [Semone e s r e f Doamne, buzele mele le deschide şi gura mea va vesti lauda Ta! [Es 50,17]. 7. Părinţii [Avot] Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul nostru şi Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, Dumnezeu preaînalt, Creator al cerului şi al pământului, scutul nostru şi scutul părinţilor noştri, scăparea noastră în fiecare generaţie. Binecuvântat eşti Doamne, scutul lui Avraam! 2. Puteri [Ghevurot] Tu eşti puternic, îi cobori pe cei mândri, eşti tare şi-i judeci pe cei puternici. Viu în veci, înviezi pe morţi, faci să sufle vântul şi să se pogoare rouă. Tu hrăneşti pe cei vii şi-i înviezi pe cei morţi într-o clipită: fă să răsară pentru noi mântuirea. Binecuvântat eşti Doamne, Care înviezi morţii! 3. Sfinţirea Numelui [Qiddus ha-Sem] Tu eşti sfânt şi Numele Tău e înfricoşător, şi nu e alt Dumnezeu afară de Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Cel Sfânt! 4. Cunoaşterea [Bina] Tatăl nostru, dă-ne prin har cunoaşterea Ta, înţelegerea şi priceperea Legii Tale. Binecuvântat eşti, Doamne, Care împărtăşeşti cunoaşterea! 5. întoarcerea [Tesuva] întoarce-ne [în căinţă] la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce [în căinţă]; înnoieşte zilele noastre ca mai înainte. Binecuvântat eşti, Doamne, Căruia îţi place întoarcerea [în căinţă]! 3 Recenziunea din geniza din Cairo, ed. S. Schechter, 1898. V I. R u g ă c iu n il e p r in c ip a l e a l e iu d a i sm u lu i 841 6. Iertarea [Seliha] Iartă-ne, Tatăl nostru, că am păcătuit împotriva Ta; şterge şi treci peste păcatele noastre înaintea ochilor Tăi, că mare e mila Ta. Binecuvântat eşti Doamne, Care ierţi multe! 7. Izbăvirea [Gheulla] Priveşte la ananghia noastră, apără cauza noastră şi izbăveşte-ne pentru Numele Tău. Binecuvântat eşti, Doamne, Izbăvitorul lui Israel! 8. Tămăduirea [Refua] Tămăduieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, durerea inimii noastre; depărtează de la noi mâhnirea şi plânsul şi vindecă toate neputinţele noastre. Binecuvântat eşti, Doamne, Care-i tămăduieşti pe bolnavii poporului Tău Israel! 9. Anii [birkat ha-sanim] Binecuvântează-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, anul acesta şi toate felurile roadelor lui spre bine şi grăbeşte anul de pe urmă al izbăvirii noastre. Dă rouă şi ploaie peste faţa pământului, satură lumea cu vistieriile bunătăţii Tale şi binecuvântează lucrul mâinilor noastre. Binecuvântat eşti, Doamne, Care binecuvântezi anii! 10. Adunarea exilaţilor [Qibbuts ha-galuiot] Sună din cornul ccl mare pentru eliberarea noastră şi înalţă steagul ca să se adune exilaţii noştri. Binecuvântat eşti, Doamne, Care aduni pe risipiţii poporului Tău Israel! 11. Dreptate [Mispat] Dă-ne înapoi judecătorii noştri ca odinioară şi sfetnicii noştri ca în trecut, şi domneşte peste noi Tu Singur. Binecuvântat eşti, Doamne, Care iubeşti dreptatea! 12. Ereticii [Minim] Apostaţii să n-aibă nici o nădejde: smulge din rădăcină în zilele noastre domnia trufiei. Nazareii şi ereticii4 să piară într-o clipă: să fie şterşi din car- 4 Binecuvântarea „contra” ereticilor n-a fost introdusă abia de sinodul rabinic de la Iabne din 90-100 d. Hr.; ea exista încă dinainte fiind doar remaniată într-un sens clar antiiudeo- creştin. Cele optsprezece binecuvântări au devenit nouăsprezece nu prin intercalarea celei de-a 13-a, ci prin divizarea binecuvântării a 14-a, care în ritul palestinian cuprinde atât rezidirea Ierusalimului, cât şi restaurarea regatului davidic. 842 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l apostolic tea vieţii şi să n-aibă părtăşie cu drepţii. Binecuvântat eşti, Doamne, Care-i umileşti pe cei trufaşi! 13. Prozeliţii [Ghere tsedeq] Peste prozeliţi să se reverse îndurarea Ta. Dă-ne plată bună împreună cu cei ce fac voia Ta. Binecuvântat eşti, Doamne, reazemul celor drepţi! 14. Ierusalimul [Bone Ierusalaim] Indură-Te Doamne, Dumnezeul nostru, în marea Ta milă de Israel poporul Tău şi de Ierusalim, Oraşul Tău, de Sion, lăcaşul Slavei Tale, de templul şi sălaşul Tău şi de casa lui David, Unsul/Mesia dreptăţii Tale. Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul Iui David, Care rezideşti Ierusalimul! 15. Rugăciunea [Someah Tefilla] Ascultă, Doamne, Dumnezeul nostru, glasul rugăciunii noastre şi îndură-Te de noi, căci Dumnezeu milostiv şi îndurător eşti Tu. Binecuvântat eşti, Doamne, Care asculţi rugăciunea! 16. Slujba dumnezeiască [Avoda] Binevoieşte, Doamne, Dumnezeul nostru, să locuieşti în Sion, ca robii Tăi să-Ţi aducă slujbă dumnezeiască în Ierusalim. Binecuvântat eşti, Doamne, Căruia îţi aducem slujbă cu frică! 17. Mulţumire [Hoda] Mulţumim Ţie, Domnul Dumnezeul nostru şi Dumnezeul părinţilor noştri, pentru toate binefacerile harului şi milei pe care le reverşi peste noi şi pe care le-ai lucrat cu noi şi cu părinţii noştri înaintea noastră. „Când am zis: S-a clătinat piciorul meu!, mila Ta, Doamne, ne-a susţinut” [Ps 93, 18]. Binecuvântat eşti, Doamne, şi bine este a-Ţi mulţumi! 18. Pacea [Salom] Dă pacea Ta peste Israel, poporul Tău, peste Oraşul Tău şi peste moştenirea Ta: binecuvântează-ne ca pe unul singur. Binecuvântat eşti, Doamne, Cel ce faci pace! Bineplăcute să-Ţi fie cuvintele gurii mele şi meditarea inimii mele înaintea Ta, Doamne, Stânca şi Izbăvitorul meu [Ps 18, 15]! V . l . R u g ă c iu n il e p r in c ip a l e a le iu d a i sm u lu i 843 III. Q e d u sa sinagogală cu Trisaghionul biblic (versiunea askenazită) La binecuvântarea El iotser [Dumnezeu Creatorul] din timpul recitării de dimineaţă a lui „Sema Israel”: Binecuvântaţi pe Domnul Cel vrednic de binecuvântare! Binecuvântaţi pe Domnul Cel vrednic de binecuvântare în veac de veac! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat al lumii, Care plăsmuieşte lumina şi creează întunericul, Care face pacea şi creează toate; Care luminează pământul şi pe cei ce locuiesc în el cu îndurare, şi în bunătatea Lui înnoieşte mereu, zi de zi, lucrul creaţiei. „Cât de mari sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut. Plin este pământul de făpturile Tale” [Pi 103, 24]. împărate, Care de atunci ai fost preaînălţat, lăudat, slăvit şi înălţat din zilele cele de demult [Dt 32, 5], Dumnezeule veşnic, îndură-Te de noi în marea Ta milostivire! Doamne al puterii noastre. Stâncă a scăpării noastre, Scut al mântuirii noastre. Adăpostul nostru! Dumnezeu binecuvântat, mare în ştiinţă, El a alcătuit şi lucrai razele soarelui, a plăsmuit tot ce-i bun spre slava Numelui Său. în jurul puterii Lui a pus luminători, căpeteniile oştirilor Lui sfinte care înalţă pe Cel Atotputernic, povestesc neîncetat slava lui Dumnezeu şi sfinţenia Lui. Binecuvântat fii Doamne, Dumnezeul nostru, pentru măreţia lucrurilor mâinilor Talc, pentru luminătorii strălucitori pe care i-ai făcut şi care Te slăvesc! Sela! Binecuvântat fii Stânca noastră, împăratul nostru şi Izbăvitorul nostru, Creatorul sfinţilor [îngeri]; lăudat fie în veci Numele Tău, împăratul nostru. El Şi-a plămădit slujitori, slugi care stau în cele înalte şi fac să se audă cu frică sunetul cuvintelor Dumnezeului Celui Viu şi împăratului a toate. Toţi iubiţi, toţi aleşi, toţi tari, împlinesc toţi cu frică şi cutremur voia Ziditorului lor. Toţi îşi deschid gura cu sfinţenie şi curăţie, cu cântări şi laude, şi binecuvântează, laudă, slăvesc, cinstesc, sfinţesc şi adoră Numele lui Dumnezeu, împărat mare, puternic şi înfricoşător: sfânt este El! Şi toţi îşi pun jugul împărăţiei cereşti unul de la altul şi se îndeamnă unul pe altul să-L sfinţească pe Ziditorul lor cu seninătate şi cu glas plăcut şi curat; toţi împreună ca unul intonează „sfinţirea” [qedusa] şi rostesc cu teamă: Sfânt! Sfânt! Sfânt Domnul oştirilor [cereşti]! Plin este tot pământul de slava Lui [Is 6, 3]! Iar „roţile” [.ofanim] şi „fiinţele vii” [haioth] cu mare freamăt se înalţă în faţa „serafimilor” şi răspund, spunându-le: Binecuvântată fie slava Domnului din Locul Său [Iz 3, 12]! 844 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. C a n o n u l apostolic Dumnezeului binecuvântat îi cântă laude, împăratului, Celui Viu şi fiinţător îi aduc cântare şi fac să răsune psalmi. Căci El Singur face lucruri minunate şi noi, El Singur e stăpânul războaielor, Cel ce seamănă dreptatea, face să răsară mântuirea şi face tămăduiri; e mai presus de orice laudă, e stăpânul minunilor, iar în bunătatea Lui înnoieşte neîncetat, în fiecare zi, lucml creaţiei, precum s-a zis: „Lăudaţi-L pe Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui!” [Ei 135, 7]. El face să se reverse o lumină nouă peste Sion, ca toţi să ne putem bucura în curând de lumina Lui. Binecuvântat eşti Doamne, Care ai plăsmuit luminători! „Sfinţirea" [Qedusa] de la binecuvântarea a 3-a [El qados] din Cele Optsprezece Binecuvântări Tu eşti sfânt şi Numele Tău e sfânt şi sfinţii [îngeri] Te laudă în toate zilele. Sela! Să sfinţim Numele Tău în lume aşa cum se sfinţeşte în înălţimea cerurilor, cum stă scris prin profetul Tău: „Şi unul către altul strigă zicând: Sfânt! Sfânt! Sfânt! Domnul oştirilor [îngereşti]! Plin este tot pământul de slava Lui!” [/5 6, 3]. Şi răspunzând îi spun: „Binecuvântat!” „Binecuvântată fie slava Domnului în Locul Lui!” [Iz 3, 12]. Iar în cărţile Tale sfinte se spune: „împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul Tău, Sioane, din generaţie în generaţie! Aliluia” [Ps 145, 10]. Din generaţie în generaţie vom vesti mărirea Ta şi în veci vom proclama sfinţenia Ta. Lauda Ta, Dumnezeul nostru, nu va înceta niciodată din gura noastră, căci împărat mare şi sfânt eşti Tu. Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule atotsfânt! IV. Binecuvântările dinainte şi de după cină [birkat ha-mazon] Binecuvântarea dinaintea cinei — în serile obişnuite se spune doar binecuvântarea pâinii — în serile de sabat şi de sărbători se spune şi binecuvântarea vinului Binecuvântarea paharului [qiddus] Cu voce scăzută: „Şi a văzut Dumnezeu toate câte făcuse: şi iată că erau foarte frumoase. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea. Aşa s-au V . l . R u g ă c iu n il e p r in c ip a l e a le iu d a i sm u lu i 845 împlinit cerul şi pământul şi toată podoaba lor. Şi-n ziua a şasea Şi-a împlinit Dumnezeu lucrarea pe care o făcuse; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea S-a odihnit El de toate lucrurile Sale cele pe care Dumnezeu le-a izvodit făcându-le” [Fc 1, 31-2, 3]. Cu voce tare: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul nostru, împărate a toate [Rege al universului], Care ai facut/creat rodul viţei. Binecuvântat eşti Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Care ne-ai sfinţit cu poruncile Tale sfinte şi ai găsit plăcere în noi; şi sabatul Tău cel sfânt ni l-ai dat cu iubire şi bunăvoire drept moştenire ca aducere-aminte de fapta creaţiei. Căci el este ziua dintâi a chemărilor Tale sfinte [Lv 23, 3], aducere-aminte de ieşirea din Egipt. Că pe noi ne-ai ales şi pe noi ne-ai sfinţit dintre toate popoarele şi ne-ai dat drept moştenire cu iubire şi bunăvoire sfântul Tău sabat. Binecuvântat fii Tu, Doamne, Sfinţitorul sabatului! Binecuvântarea pâinii Binecuvântat eşti, Doamne, împărate a toate, Care ai scos pâinea din pământ! Binecuvântarea de după cină (Birkat ha-mazon — recenziuneapalestiniană5) Cel ce hrăneşte [ha-zan] Binecuvântat eşti, Doamne, împărat a toate, Care hrăneşte lumea întreagă cu bunătate, har şi milă. El dă hrană la tot trupul, căci veşnic e harul Lui spre noi şi marea Lui bunătate. Nicicând nu ne-a lipsit, nicicând nu ne va lipsi orice bine pentru marele Său Nume, căci El hrăneşte şi dă de mâncare tuturor. Binecuvântat eşti Tu, Doamne, Cel ce hrăneşti pe toţi! Binecuvântarea pământului [birkat ha-arets] îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeul nostru, că ne-ai dat moştenire un pământ dorit, bun şi larg, Legământul şi Legea, viaţa şi pacea. Pentru toate acestea îţi mulţumim şi binecuvântăm Numele Tău mare şi sfânt în veci şi pentru totdeauna. Binecuvântat eşti, Doamne, pentru pământ şi pentru hrană! 5 După reconstituirea lui L. FiNKELSTEIN, „The Birkat ha-mazon”, Jewish Quarterly Review 19 (1928-1929), p. 211-262. Potrivit teoriei dominante în secolul XX, toate anaforalele euharistice ale Bisericii creştine s-ar fi dezvoltat pe schema acestor binecuvântări. 846 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to lic Binecuvântarea Ierusalimului [birkat Ierusalaim] Indură-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, de Israel poporul Tău, de Ierusalim Oraşul Tău, de împărăţia casei lui David, Unsul/Mesia al Tău, şi de Casa mare şi sfântă [Templul] peste care a fost chemat Numele Tău. Grăbeşte să reaşezi în vremea noastră împărăţia casei lui David; rezideşte degrabă Ierusalimul, fâ-ne să ne întoarcem în mijlocul lui şi să ne veselim în el. Binecuvântat eşti Doamne, Cel ce în mila Sa rezideşte Ierusalimul! Amin. V. Haggadah de P e sah [cf. Iş 12, 14]6 Qiddus de Pesah Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Care ai făcut rodul viţei! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărate a toate, Cel ce a sfinţit pe Israel poporul Său în mijlocul tuturor popoarelor şi a găsit plăcere în ei mai mult decât în toate limbile, şi ne-ai dat, Doamne, Dumnezeul nostru, sabaturi spre odihnă, sărbători şi vremi de bucurie, această zi de sabat, ziua praznicului azimelor spre bucurie, spre tihnă şi spre sfintele chemări, fiindcă în ea Domnul Dumnezeul nostru a făcut semne şi lucruri minunate pentru cei care-L iubesc, şi minuni pentru fiii prietenilor Lui. Binecuvântat fii, Doamne, Cel ce sfinţeşti pe Israel, sabatul, sărbătoarea azimelor, prilejurile şi vremile de bucurie şi sfintele chemări! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce ne-a făcut să trăim, să fiinţăm şi să ajungem până în acest ceas! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce ne-a sfinţit cu poruncile Lui şi ne-a poruncit să ne spălăm mâinile! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce a făcut rodul pământului! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce a făcut rodul pomilor! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce a făcut munţii şi văile şi a sădit în ele pomi cu tot felul de roade! Binecuvântat eşti, Doamne, pentru pământ şi pentru rodul pomilor! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce a făcut orice desfătare! 6 După versiunea cea mai veche editată d e D. GOLDSCHMIDT, The Passover Haggadah. Its Sources and History, Ierusalim, 1960. V . l . R u g ă c iu n il e p r in c ip a l e a le iu d a i sm u lu i 8 4 7 Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce a făcut orice fel de desfătare spre a desfăta cu ele multe vietăţi! Binecuvântat eşti, Doamne, pentru pământ şi pentru desfătările lui! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce a făcut tot felul de vietăţi! Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce a făcut făpturi curate spre a hrăni cu ele sufletul oricărei vietăţi! Binecuvântat eşti, Doamne, Cel ce eşti viu în veci! întrebarea fiului: — în ce se deosebeşte această noapte de toate nopţile? — Pentru că în toate nopţile înmuiem o singură dată, iar în noaptea aceasta de două ori. — Pentru că în toate nopţile mâncăm pâine fie dospită, fie nedospită, dar în noaptea aceasta numai nedospită? — Pentru că în toate nopţile mâncăm came friptă ori fiartă, iar în această noapte toate sunt fripte. Povestirea ieşirii din Egipt Şi părintele îl învaţă pe fiu după puterea lui de înţelegere. începe cu ceea ce s-a întors spre necinsteţa lui Israel] pentru a sfârşi cu ceea ce e pricină de laudă. Şi spune: „Pune-ţi mâna sub coapsa mea şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie dintre fetele canaanenilor în mijlocul cărora locuiesc eu, ci-n ţara mea vei merge, unde m-am născut eu, la rudele mele, şi de acolo îi vei lua femeie fiului meu Isaac” [Fc 24, 2-4]. Binecuvântat Cel ce-Şi ţine făgăduinţa făcută lui Israel! Binecuvântat Sfântul Cel ce socoteşte sfârşitul [robiei] pentru a-Şi împlini făgăduinţa făcută lui Iacob părintele nostru! Cum i-a spus lui Avraam, părintele nostru, între părţile animalelor tăiate şi a zis: „Să ştii bine că urmaşii Tăi vor pribegi în pământ străin unde îi vor înrobi şi apăsa patru sute de ani” [Fc 15, 13], şi această făgăduinţă s-a înălţat mereu în apărarea părinţilor noştri şi în apărarea noastră. Căci nu unul singur s-a ridicat împotriva noastră să ne nimicească, ci în fiecare generaţie s-au ridicat împotriva noastră să ne nimicească, dar Cel Sfânt — binecuvântat fie! — ne-a slobozit mereu din mâinile lor. Ieşi şi află ce voia să fac Laban arameul lui Iacob, părintele nostru; căci necucemicul Faraon a hotărât moartea doar a părţii bărbăteşti, pe când Laban voia să-i stârpească pe toţi, cum s-a spus: „Un arameu voia să piardă pe tatăl 848 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l apostolic meu, care s-a pogorât în Egipt” silit de cuvânt şi „s-a aşezat acolo cu puţini oameni, dar a ajuns acolo un popor mare, puternic şi numeros. Egiptenii s-au purtat rău cu noi, ne-au apăsat şi silit la munci grele. Am strigat la Domnul Dumnezeul părinţilor noştri şi Domnul a auzit glasul nostru, a văzut apăsarea noastră, osteneala şi împilarea noastră” [Dt 26, 5-7]. „Şi Domnul ne-a scos din Egipt” nu prin mâna unui înger, nici prin mâna unui serafim, nici prin mâna unui trimis, ci însuşi Cel Sfânt — fie binecuvântat! — „cu mână tare — două — şi cu braţ înalt — două —, cu înfricoşare mare — două —, cu semne — două şi cu minuni” [Dl 26, 8] — două: acestea sunt cele zece lovituri pe care Locul — fie binecuvântat! — le-a adus asupra egiptenilor în Egipt: sânge, broaşte, ţânţari, tăuni, ciumă, buboaie, grindine, lăcuste, întuneric şi moartea celor întâi-născuţi. Dar pe noi ne-a scos de acolo, cum s-a zis: „Şi pe noi ne-a scos de acolo” [Dt 6, 23]. Cateheza lui Rabban Gamliel Rabban Gamliel zice: Nu şi-a împlinit datoria sa oricine n-a spus de Pesah aceste trei cuvinte: Paşte, azimă şi ierburi amare. „Paşte” pentru că Atotputernicul a trecut [pasah] pe deasupra caselor părinţilor noştri în Egipt, precum s-a zis: „Să le spuneţi: Aceasta este jertfa de Paşte pentru Domnul Care în Egipt a trecut pe deasupra caselor fiilor lui Israel când i-a lovit pe egipteni, iar casele noastre le-a cruţat. Şi poporul a îngenuncheat şi s-a închinat” [Jş 12, 27]. „Ierburi amare” pentru că egiptenii au făcut amară viaţa părinţilor noştri în Egipt, cum s-a zis: „Şi le-au făcut amară viaţa prin munci grele Ia lut şi la cărămizi şi la tot lucrul câmpului, munci la care-i sileau cu toată străşnicia” Uf 1, 14]. „Azimă” pentru că au fost izbăviţi, cum s-a spus: „Iar din aluatul pe care l-au scos din Egipt au copt azime, pentru că nu aveau drojdie; căci fuseseră scoşi afară din Egipt şi nu putuseră zăbovi nici măcar cât să-şi facă merinde de mâncare pentru drum” [Iş 12, 39]. în fiecare generaţie omul e ţinut să se socotească pe el însuşi ca şi cum ar fi ieşit din Egipt, precum s-a zis: „în ziua aceea să-i spui fiului tău şi să-i zici: Acestea sunt pentru cele ce a făcut Domnul cu mine când am ieşit din Egipt” [/, 13, 8]. Hallel De aceea suntem îndatoraţi a mulţumi, a lăuda, a slăvi, a cinsti, a înălţa, a mări pururea pe Cel ce a făcut pentru noi şi pentru părinţii noştri toate aceste semne şi ne-a scos din robie la libertate. înaintea Lui să spunem. v . l . R u g ă c iu n il e p r in c ip a l e a le iu d a i sm u lu i 8 4 9 Aliluia! „Lăudaţi-L, sluji, pe Domnul, numele Domnului! Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac. Din răsărituri pân’ la apusuri de soare lăudat fie numele Domnului, înalt este Domnul peste toate neamurile, sus, peste ceruri, îi este slava. Cine este oare ca Domnul, Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte şi spre cele smerite priveşte în cer şi pe pământ? El, Cel ce de la pământ îl ridică pe sărac şi din gunoi îl urcă pe sărman ca să-l aşeze laolaltă cu mai-marii, cu mai-marii poporului Său; El, Cel ce o face pe cea stearpă să locuiască în casă, mamă să fie, veselindu-se asupra copiilor.” [Pi 112] Aliluia! „Când a ieşit Israel din Egipt şi casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, ludeea a devenit locaşul Său cel sfânt, Israel, stăpânirea Lui. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi; munţii au săltat ca berbecii, şi dealurile ca mioarele. Cc ţi-a venit, mare, de ai fugit? dar ţie, Iordane, de te-ai întors înapoi? dar vouă, munţilor, de aţi săltat ca berbecii? dar vouă, dealurilor, ca mioarele? De faţa Domnului a tremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob, Cel ce a prefăcut stânca în iezer de răcoare şi piatra în izvoare de apă” [P i 113, 1-8]. Binecuvântare înainte de cină Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce ne-ai izbăvit şi i-ai izbăvit pe părinţii noştri din Egipt, făcându-ne să ajungem în această noapte să mâncăm în ea azime şi ierburi amare. Facă Dumnezeul nostru şi Dumnezeul părinţilor noştri să ajungem şi la alte sărbători care ne stau înainte, în pace: bucuroşi în Oraşul Tău rezidit, veseli în slujirea Ta, ca să mâncăm în el jertfele şi sacrificiile de Paşte, al căror sânge să ajungă până la peretele altarului Tău, cu mulţumire, şi ca să înălţăm cântare nouă pentru izbăvirea noastră. Binecuvântat eşti Doamne, Izbăvitorul lui Israel! Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce ne-a sfinţit cu poruncile Tale şi ne-a poruncit să mâncăm azimă şi ierburi amare în această noapte, de unde să ne aducem aminte de puterea împăratului tuturor împăraţilor — fie binecuvântat! — Care în timpul acesta a lucrat semne şi minuni pentru părinţii noştri, pentru Avraam, Isaac şi Iacob. Binecuvântat eşti Doamne, Care-Ţi aduci aminte de legământ! 8 5 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, împărat al lumii, Care ai scos pâinea din pământ! Amin. Binecuvântarea după cină Să binecuvântăm pe Cel din a Cărui hrană am mâncat şi din a Cărui bunătate trăim! Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul nostru, împărat a toate, Cel ce de Paşte i-ai izbăvit pe cei ce căutau strălucirea slavei Tale: i-ai eliberat şi mântuit. Adu-Ţi aminte de cei ce-Ţi pregătesc azime precum s-a spus: „Avraam a alergat în cort la Sara şi i-a zis: Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă din ea azime!” [Fc 18, 6]. Şi se spune: „Deschizi Tu mâna Ta şi saturi cu bunătate pe toţi cei vii” [Pi 144, 16]. Binecuvântat eşti Doamne, care-i hrăneşti pe toţi! Aceasta e legea Pesah-ului: i-ai curăţit pe prietenii Tăi. Toţi au ieşit bucuroşi să ţină luna aviv cum se spune: „Să păzeşti luna aviv şi să prăznuieşti Paştele Domnului Dumnezeului tău, pentru că în luna aviv te-a scos din Egipt Domnul Dumnezeul tău, noaptea” [Dt 16, 1]. Şi se spune: „Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău pentru ţara bună pe care ţi-a dat-o” [Dt 8, 10] şi-ţi vei aduce aminte. 6. K a d d is 1 Preamărit şi sfinţit fie Numele Său mare în lumea pe care a creat-o după voia Sa! Statornicească împărăţia Sa în viaţa voastră şi în zilele voastre şi în viaţa întregii case a lui Israel, curând şi într-o vreme apropiată. Şi ziceţi: Amin! Fie Numele Său mare binecuvântat în veac şi în vecii vecilor! Binecuvântat, slăvit, înălţat, mărit, cinstit şi lăudat fie Numele Celui Sfânt. Fie binecuvântat! 7 Redactat în aramaică la Babilon, Kaddis-ul e de trei feluri: tithkabel, de încheiere a rugăciunilor, de-rabanan, după o predică sau o instrucţie religioasă, şi iathom, de orfani, cel mai cunoscut, rostit la înmormântări şi comemorări. Cum arată M. Philonenko (2001), Kaddis-ul, care e în esenţă o rugăciune de sfinţire a Numelui şi recunoaştere a împărăţiei lui Dumnezeu, pare a fi originea primelor două cereri din „Tatăl nostru”. v.l . R u g ă c iu n ile p rin c ip a le a le iudaismu lu i 8 5 1 El Care e mai presus de orice laudă, cântare, slavă şi mângâiere care pot fi rostite în lume. Şi ziceţi: Amin! Reverse o pace desăvârşită din cer şi viaţă asupra noastră şi asupra întregului Israel! Şi ziceţi: Amin! Cel ce stabileşte armonie în cele înalte ale Lui să stabilească pace şi între noi şi întregul Israel. Şi ziceţi: Amin!