La începutul anilor 1600, atât în Țara Românească cât și în Moldova limba slavonă era dominantă. În Moldova, [[Anastasie Crimca]] (1608-1629) a scris doar în limba slavonă, și nici măcar nu exista o tiparniță în țară. În Țara Românească, tiparnița era scoasă din uz până ce [[Matei Basarab]] (1632-1654) a reînceput tipărirea, de data aceasta și în limba română. Așadar, din deceniul 1630, după ce Sf. [[Petru Movilă]] este înscăunat mitropolit de Kiev și Galiția în 1632, va începe cu adevărat curentul de înlocuire a limbii slavone cu limba românească: în Moldova se începe cu domnul [[Vasile Lupu]], Sf. [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]] și [[Cazania lui Varlaam|Cazania]], iar în Țara Românească cu voievodul domnul Matei Basarab, mitropolitul [[Teofil al Țării Românești|Teofil]], și [[Pravila cea Mică]].