|nume= Mănăstirea Cetăţuia Cetățuia Negru-Vodă |jurisdicţiejurisdicție= Arhiepiscopia Argeşului şi Argeșului și Muscelului

|înfiinţatăînființată=sec. XIII-XIV

|stareţstareț= protosinghel Modest Ghinea

|localizare= comuna CetăţeniCetățeni, judeţul Argeşjudețul Argeș, la 22 km de oraşul orașul Câmpulung

|hramuri= Adormirea Maicii Domnului şi și Izvorul Tămăduirii

'''Cetăţuia Cetățuia Negru Vodă''' este una dintre mănăstirile ortodoxe rupestre din judeţul Argeşjudețul Argeș, situată în comuna CetăţeniCetățeni, pe Valea Dâmboviței. Mănăstirea este aşezată așezată în vârful unei creste stâncoase, la o altitudine de 880 de metri, în cea mai aspră sihăstrie românească. Nu se știe cu exactitate când a fost construită, deoarece istoricii susțin că a fost întemeiată de voievodul Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, în timp de tradiţia tradiția locală vorbește despre ctitorul Negru Vodă. Se mai spune că ar fi așezată pe locul unui vechi lăcaş lăcaș de cult dacic. De-a lungul vremii, sfântul lăcaş lăcaș a trecut prin perioade de înflorire, dar şi și de pustiire şi și distrugere, în vremuri de asuprire fiind și loc de refugiu pentru unii domnitori români. În prezent Mănăstirea Cetăţuia Cetățuia are două biserici: una veche, aflată într-o peşteră peșteră naturală, şi și una nouă, construită din lemn, în stil maramureşanmaramureșan.

Aşezată Așezată pe piscul unui munte ce se înalţă înalță între râul Dâmboviţa şi Dâmbovița și pârâul CetăţuiaCetățuia, mănăstirea era cunoscută inițial sub denumirea de Schitul Cetăţuia Cetățuia Negru Vodă. În locul în care este situat lăcaşul lăcașul de cult a existat o aşezare așezare geto-dacică, ce a cunoscut o deosebită înflorire, timp de aproape trei secole, de la sfârşitul sfârșitul secolului al III-lea î.Hr. până la mijlocul secolului I d.Hr. Aceasta se afla în apropierea unuia dintre drumurile comerciale care lega Europa Apuseană şi și Centrală de Peninsula Balcanică, apoi Muntenia de Ţara Bârsei, şi și avea rolul de a controla schimbul de mărfuri dinspre Câmpia Dunării spre Transilvania. Era un important centru economic şi și politic, dar totodată şi și religios, deoarece aici se găsea unul dintre locurile cele mai sacre ale cetăţilor cetăților dacice.<ref>Modest Marian Ghinea ”Monografia Mănăstirii Cetățuia Negru Vodă Muscel-Argeș. Altar strămoșesc al spiritualității noastre”, Editura Muscel 2000, pp. 8-11</ref>În vremea ocupaţiei ocupației romane, pe această culme abruptă s-a aflat şi și o cetate de rezistenţărezistență, care a avut continuitate până în evul mediu, de la aceasta provenind numele satului și al mănăstirii. <ref>Ion Popescu Argeşel” Argeșel” Mănăstirile şi și bisericile din Muscel la cumpăna dintre milenii”, Editura Fundaţiei Fundației România de Mâine 2000, p.23</ref>Conform tradiţieitradiției, numele sfântului lăcaş lăcaș este legat şi și de voievodul român Negru Vodă, care a trecut Carpații din Ţara Făgărașului în Ţara Românească,în 1290, și a întemeiat un stat nou în regiunea Câmpulungului. Astfel, biserica din peșteră ar fi fost construită în secolul al XIII-lea, odată cu cetatea Câmpulung Muscel, prima capitală a Țării Românești.

== Biserica din peşterăpeșteră==

Cercetătorii care au studiat biserica rupestră Cetăţuia Cetățuia afirmă că aceasta nu a fost săpată în stâncă, ci a fost amenajată într-o peșteră naturală, şi și are 12 metri lungime, 4 metri lăţime şi lățime și 3 metri înălţimeînălțime. Biserica nu impresionează printr-o arhitectură deosebită, fiind mai mult o stâncă rotundă, al cărei interior este împărţit împărțit prin ziduri de piatră şi și cărămidă în cele trei spaţii spații cuvenite unei biserici (pronaos, naos și altar), în afară având un pridvor de lemn.

Istoricii susţin susțin că inițial au existat trei peșteri alăturate: încăperea în care se află în prezent pronaosul a fost locuită de un schimnic, iar actualul naos a fost o încăpere pentru proviziile acestuia sau a fost locuința altui schimnic. În partea de nord-est a pronaosului se află o nişă nișă scobită în stâncă, pentru icoanele şi și obiectele religioase ale unuia dintre schimnicii care au locuit în peșteră. În naos se pot vedea în prezent chipurile ctitorilor Nicolae Alexandru Voievod, Radu Negru Voievod, jupânul Gheorghe Vineţeanu şi Vinețeanu și monahul Iosif StareţulStarețul. În Sfântul Altar al bisericii rupestre există un mic izvor, care picură numai în perioada cuprinsă între Izvorul Tămăduirii și Adormirea Maicii Domnului, fiind considerat făcător de minuni.

În ceea ce priveşte privește pictura bisericii, cercetările au scos la iveală trei straturi de zugrăveală: primul se pare că datează din secolul al XIV-lea, al doilea aparține primei jumătăți a secolului al XVIII-lea, iar al treilea este din anul 1859. Legenda spune că al doilea strat a fost făcut din porunca domnitorului Constantin Brâncoveanu, care s-a adăpostit aici, în 1690, când însoţea oştile turceşti şi tătăreşti însoțea oștile turcești și tătărești ce mergeau spre Ardeal, biserica şi și chiliile fiind atunci în stare bună. Tot în acest schit s-a retras în 1658 şi și domnitorul Constantin Șerban, din cauza tătarilor, iar domnitorul Mihai Viteazul a stat aici trei luni, în 1595, după bătălia de la Călugăreni. Fiind loc de refugiu pentru domnitori români, Schitul Cetăţuia Cetățuia se în acele vremuri bucura de unele privilegii. Astfel, în secolul al XVIII-lea, amintind de o scutire de taxe mai veche, întocmită de Constantin RacoviţăRacoviță, voievodul Alexandru Ipsilanti a scutit şi și el de bir cei trei schimnici care vieţuiau viețuiau aici.

Însă Schitul Cetăţuia Cetățuia Negru Vodă a cunoscut şi și o perioadă de ruinare şi și pustiire în secolul al XIX-lea. Astfel, în timpul Revoluţiei Revoluției din 1821 a fost distrus de turcii care îi urmăreau pe eteriştii eteriștii ce se retrăgeau pe aici, spre BraşovBrașov. La cererea credincioşilor credincioșilor din satul vecin, în 1859 mitropolia a încuviinţat încuviințat ca aceştia aceștia să repare sfântul lăcaşlăcaș. Cu toate acestea, după un timp schitul s-a ruinat din nou şi și a ajuns chiar adăpost pentru vite.

O nouă renovare a Schitului Cetățuia a fost făcută între anii 1915 şi și 1916, după cum arată inscripția de pe peretele nordic al pronaosului: ”''Acest sfânt locaş locaș cu numele Cetăţuia Cetățuia care de la Negru Vodă îşi își are începutul, a fost şi și în trecut schit de călugări şi și în vremuri grele loc de scăpare pentru voievozii ţăriițării,însă cu trecerea timpului a căzut în ruine, ajungând chiar adăpost vitelor. S-a restaurat cu ajutorul preotului Gheorghe Moisescu de la biserica domnească din Câmpulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andriţoiu Andrițoiu din schitul Stănişoara Stănișoara (ArgeşArgeș) şi și fratele monah Nicolae Băcioiu de la peştera peștera Ialomicioara, la anul 1915-1916. S-a sfinţit sfințit în ziua de 22 iulie 1923.''”

Mănăstirea Cetățuia se afă într-un loc unde a existat una dintre cele mai vechi vetre isihaste româneştiromânești, care se numeşte numește de sute de ani Valea Chiliilor. Între secolele al XIII-lea şi și al XVIII-lea, aici s-au nevoit numeroşi sihaştri numeroși sihaștri cu viaţă viață sfântă, în grote săpate în stâncă ce semănau cu vizuinile animalelor. Tot în acest loc au fost descoperite moaștele întregi ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou, considerat protector al familiei şi și mijlocitor pentru părinţii părinții care nu pot avea copii. Este unul dintre cei mai renumiți sihaștri, care s-a nevoit aici, în secolul al XVII-ea, timp de 30 de ani. A viețuit într-o peșteră săpată în peretele muntelui, într-un loc inaccesibil, unde veneau doar ucenicul său, o dată pe săptămână, pentru a-i aduce pâine și apă, și egumenul schitului pentru a-i da Sfintele Taine. Schimonahul Ioanichie şiși-a cunoscut dinainte sfârşitul şi şisfârșitul și și-a încrustat pe peretele peşterii peșterii anul trecerii sale la Domnul, 1638. Însă mormântul său a fost găsit în 1944, când egumenul Schitului Cetăţuia Cetățuia a coborât cu o frânghie în peşteră peșteră și a descoperit moaştele moaștele sale întregi. Se ştie știe că Sfântul Ioanichie fost un sfătuitor al domnitorului Matei Basarab și al voievodului Mihai Viteazul, care a stat în Mănăstirea Cetăţuia Cetățuia timp de trei luni, după bătălia de la Călugăreni.Dar și alți sihaștri, ale căror nume nu se mai cunosc în prezent, au fost de-a lungul timpului, cei mai apropiaţi apropiați sfetnici ai voievozilor. Astfel, în acest loc sfânt şiși-au găsit refugiul Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad ȚepeşȚepeș, Constantin Șerban Vodă, dar și regele Carol I. De Schitul Cetățuia s-au interesat și numeroşi numeroși istorici, arheologi și oameni de cultură, printre care Nicolae Bălcescu, Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu, Nicolae Iorga, I.D. ŞtefănescuȘtefănescu, Dinu Rosetti, Traian Dorz etc.

Despre Mănăstirea Cetățuia legendele spun că ar fi fost şi și loc de refugiu pentru Negru Vodă, care avea aici o peşteră peșteră de taină, numită până astăzi „Peştera „Peștera lui Negru Vodă”. Mai jos de biserica rupestră, la aproape o sută de metri, se află o enormă cruce cățărată pe o stâncă ce ar fi fost așezată de însuși Negru Vodă, iar la baza acestei stânci se află o piatră masivă, căreia i se spunea ”masa lui Mihai Viteazul”. De asemenea, pe versantul opus mănăstirii se află un grup de stânci golașe, numite Colții Doamnei, de unde s-ar fi aruncat Doamna lui Negru Vodă pentru a nu cădea în mâinile tătarilor. Legendele vorbesc și despre urmele pașilor lui Negru Vodă și ale familiei voievodului, care sunt impregnate în stânca din vârful muntelui, care s-ar fi topit datorită evlaviei voievodului.

După lungi răstimpuri de părăsire şi și ruinare, care au dus la decăderea treptată a lăcașului de cult, în 1993 a început o nouă perioadă de refacere, la un an după ce Schitul a fost ridicat la rangul de mănăstire. Au fost construite o nouă clopotniță, o bibliotecă ce conține în prezent 5 000 de volume, un pridvor nou la biserica rupestră, aghiazmatarul și chilii pentru vieţuitorii viețuitorii mănăstirii, iar în 2011 a fost finalizată pictura bisericii noi. Totodată a fost introdus curentul electric și s-a instalat funicularul necesar transportului alimentelor, materialelor şi și apei. De asemenea au fost construite Biserica Sfinții Români de pe Valea Chiliilor, metoc al Mănăstirii Cetățuia, precum și Schitul Sfântul Ierarh Modest, în care va funcționa şi și un azil pentru persoane defavorizate.

* Mircea Păcurariu, ''Enciclopedia Ortodoxiei RomâneştiRomânești'', Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 2010* ''Enciclopedia Argeşului şi Argeșului și Muscelului'', vol I, A-C, Biblioteca Judeţeană Județeană Dinicu Golescu, ArgeşArgeș, PiteştiPitești, 2010

* [http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/sarbatoare-la-manastirea-argeseana-cetatuia Ioan BuşagăBușagă: ''Pelerinaj la racla cu moaşte moaște a Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel. Sărbătoare la mănăstirea argeşeană Cetăţuiaargeșeană Cetățuia'', 26 iulie 2011, ''Ziarullumina.ro'']