5.289 de modificări
Modificări
ortografie
==Istoric==
Lucrările de construcţie la Mănăstirea Horezu au început în anul 1690, ctitor fiind Voievodul Ţării Româneşti, [[Constantin Brâncoveanu]] (1688-1714). Amplasamentul sfintei mănăstiri se află valea râului Romanii de Jos, într-un colţ pitoresc de la poalele Munţilor Căpăţânii, în apropierea oraşului de astăzi Horezu (judeţul Vâlcea). Conform tradiţiei, numele „Hurezi” vine de la cuvântul „huhurezi”, păsări care existau în numar număr mare prin aceste locuri.
Voievodul a încredinţat supravegherea lucrărilor de construcţie şi decorare ale ansamblului lui Pârvu Cantacuzino, vărul său primar. După moartea acestuia, în anul 1691, este numit în locul lui, boierul Cernica Ştirbei.
Din anul 1872 Mănăstirea Horezu a devenit mănăstire de [[călugăr|maici]] (iniţial fusese mănăstire de călugări).
În anul 1993 Mănăstirea Horezu a fost inclusă pe lista patromoniului patrimoniului UNESCO. Charles Diehl, specialist în arta bizantină, o considera „''Le plus beau de toute Roumanie''” („cea mai frumoasă din toată România”).
În fiecare an trec pe aici peste 60.000 de vizitatori, cel mai mare pelerinaj având loc în timpul [[prăznuire|prăznuirii]] [[Învierea Domnului|Sfintelor Paşti]]. În anul 2005, într-una din [[Chilie|chiliile]] mănăstirii a fost cazat timp de trei zile Prinţul Charles de Walles, moştenitorul tronului Regatului Unit.