14.992 de modificări
Modificări
m
→Viaţa: corect. trimiteri
:''Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
:''El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
:''Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.'' ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#7614-79 17 Luca 1:7614-7917])
Lui Zaharia nu-i vine să creadă iar îngerul - continuă evanghelia - îl pedepsește făcându-l mut până în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp Elisabeta, nevasta sa rămâne însărcinată și se ține ascunsă cinci luni.
===Fecioara Maria vine la Elisabeta===
Îngerul [[Arhanghelul Gabriel|Gavriil]] o anunță [[Bunavestire|vesteşte]] pe [[fecioara Maria]] că îl va naște pe [[Iisus]], dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună. Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda unde locuiau Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece și Elisabeta se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]], strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați. Maria stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă.
===Primirea numelui de Ioan===
Elisabeta, soţia lui Zaharia, l-a născut pe cel ce va fi cunoscut ca Sf. [[Ioan Botezătorul]], ultimul dintre prooroci, [[înainte-mergător]] şi [[botezător]] al Domnului nostru [[Iisus Hristos]], în satul Orini (sau ''Ein-Kerem'', în [[Israel]]ul de azi), în apropiere de Ierusalim, cu şase luni înaintea naşterii lui [[Iisus]].
[[Evanghelia după Luca]] istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elizabetei că nimeni din rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă apoi și pe Zaharia iar acesta scrie pe o tăbliță tot Ioan (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară căci nu se înțeleseseră unul cu altul despre nume. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i -a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Zaharia , tatăl lui, umplându-se de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]], începe să proorocească despre [[Iisus]] iar despre Ioan astfel: