[[Image:Apostle Mark.jpg|right|frame|Apostolul Marcu]]Sfântul, gloriosul şi mult slăvitul '''Apostol şi Evanghelist Marcu''' este autorul [[Evanghelia după Marcu|Evagheliei după Marcu]], însoţitorul [[Apostolul Pavel|Apostolului Pavel]] (aşa cum se povesteşte în [[Faptele Apostolilor]]), şi se numără printre cei [[Apostol#Cei_70_de_Apostoli|Şaptezeci de Apostoli]]. Adesea este numit '''Ion Marcu''', şi este considerat fondatorul [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]], fiind considerat primul ei papă. Ca urmare, este, de asemenea, venerat în mod deosebit de [[Biserica din Alexandria (coptă)]] ca fondator al ei. Simbolul său de [[evanghelist]] este un leu. Biserica îl [[prăznuire|prăznuieşte]] în [[25 aprilie]]; [[27 septembrie]] împreună cu [[Apostolul Aristarh|Aristarh]] şi [[Apostolul Zina|Zina]]; [[30 octombrie]] împreună cu [[Apostolul Tertie|Tertie]], [[Apostolul Iust|Iust]], [[Apostolul Artema|Artema]], şi [[Apostolul Cleopa|Cleopa]]; şi în [[4 ianuarie]] împreună cu cei Şaptezeci.
==Viaţa==
Numele lui era Ioan, după cum spune [[Sfânta Scriptură|Biblia]]: "El a venit în casa Mariei, mamalui mama lui Ioan care era numit şi Marcu, unde mulţi se adunau pentru rugăciune (Fapte 12:12). " El este cel la care s-a gândit Domnul Hristos, a Căruia este slava, când a spus: " Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu [[ucenic]]ii Mei în casa ta."([[Evanghelia după Matei|Matei]] 26:18).
Casa lui a fost prima biserică creştină, unde ei au mâncat [[Paştele]], s-au ascuns după moartea Mântuitorului şi în camera de sus de aici au primit [[Duhul Sfânt]].
Acest apostol s-a născut în Cirene (unul din cele cinci oraşe vestice, Pentapolis, din Vestul Africii). Numele tatălui său era Aristopolus, iar mama sa se numea Maria şi era rudă cu [[Apostolul Varnava]]. Credinţa lor era [[iudaism]]ul şi erau bogaţi şi onoraţi. Părinţii l-au educat în cultura greacă şi ebraică. După ce au emigrat la Ierusalim, l-au numit Marcu. Marcu vizita frecvent casa Sfântului Petru şi de la el a învăţat creştinismul.
Odată, Pe când Aristopulos şi fiul său Marcu mergeau pe lângă Iordan, approape aproape de deşert, au întâlnit un leu şi o leoaică răcnind. Pentru Aristopolus a fost evident că ăşi vor găsi amândoi sfârşitul aici. Mila pentru fiul său l-au îndemnat să-i spună să fugă şi să se salveze. Marcu i-a răspuns: "Hristos, în mâinile căruie căruia sunt vieţile noastre nu va lăsa fiarele să ne omoare". Spunând acestea, a început să se roage astfel: "Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, apărane apără-ne de demonii acestor două fiare şi scapă sălbăticia aceasta de urmaşii lor". Imediat, Dumnezeu a auzit această rugăciune şi cele două fiare au căzut moarte. Tatăl său s-a minunat foarte tare şi i-a cerut fiului său să-i vorbească despre Hristos. El a început să creadă şi a fost [[botez]]at de fiul său.
După [[Înălţarea la cer]] a Mântuitorului, Marcu l-a însoţit pe Pavel şi pe [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] în propovăduirea [[Evanghelie]]i în Antiohia, Seleucia, Cipru, Salami şi Perga Pamfiliei, unde i-a părăsit şi s-a întors la Ierusalim. După sinodul apostolic din Ierusalim, el a mers împreună cu Barnaba în Cipru.
Hristos. Apoi Anianus i-a chemat la el acasă şi a adus la el pe copii săi. Sfântul Apostol le-a predicat şi apoi i-a botezat.
Când numărul credincioşilor creştini a crescut şi poporul păgân al cetăţii a auzit, s-au înfuriat şi au plănuit să-l omoare pe Sfântul Marcu. Credincioşii l-au sfătuit să plece pentru o vreme de dragul siguranţei bisericii Bisericii sale şi a de grija ei. Sfântul Marcu l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Sfântul [[Anianus]] ca [[episcop]] de Alexandria, apoi trei [[preot|preoţi]] şi şapte [[diacon]]i. A mers apoi în cele cinci oraşe apusene şi a rămas acolo doi ani, propovăduind, unde o hirotonit mai mulţi episcopi, preoţi şi diaconi.
În final, el s-a reîntors la Alexandria unde a găsit o comunitate creştină numeroasă şi unde a construit o biserică pentru ei în locul numit Bokalia (locul vacilor), în estul Alexandriei pe malul mării.
[[Image:StMarkCathAlex.jpg|thumb|Biserica Ortodoxă Coptă Sfântul Marcu din Alexandria, unde este păstrat capul sfântului în prezent.]]I/a venit vremea adormirii de sărbătoarea Învierii din anul 68 A.D. care în acel an coincidea cu o mare sărbătoare păgână sărbătorită printr-un mare banchet în cinstea zeului Syrabis. Astfel, o mare mulţine mulţime de păgâni a atacat biserica de la Bokalia şi au intrat înauntru înăuntru cu forţa. L-au prins pe Sfântul Marcu, l-au legat cu o funie groasă şi l-au târât pe străzi strigând: "Aduceţi balaurul în locul adunării vacilor." Au continuat să-l târască cu multă cruzime. Carnea lui era ruptă şi împrăştiată peste tot şi oraşul era plin de sângele lui. Apoi l-au închis peste noapte într-o închisoare întunecată.
[[Înger]]ul Domnului i-a apărut şi i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieţii şi tu ai fost numărat în ceata sfinţilor." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos şi i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit şi s-a bucurat.
A doua zi dimineaţa, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă şi la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre şi peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului şi a primit cununa [[martiraj]]ului.
Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adut adus mult lemn de foc şi se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit însoţită de şi o ploaie torenţială a început. Păgânii s-au speriat şi au fugit înspăimântaţi.
Credincioşii au venit şi au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfăşurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui şi l-au aşezat într-un coşciug. Apoi au îngropat coşciugul într-un loc secret în biserică.
În anul 828 A.D., corpul Sfântului Marcu a fost furat de marinari italieni şi a fost dus din Alexandria în Veneţia. Cu toate acestea, capul său a rămas în Alexandria
==Importanţa pentru biserica Biserica coptă==
[[Image:CopticIconStMark.jpg|thumb|left|Icoană coptă a Sfântului Marcu Evanghelistul. Se remarcă leul obişnuit din colţul stânga jos al icoanei ]]În [[Biserica din Alexandria (Coptă)|Biserica Ortodoxă Coptă]] [[Ortodoxia Orientală|Ne-Calcedoniană]], Apostolul Marcu este, probabil, cel mai iubit dintre sfinţi, fiind fondatorul scaunului Alexandriei în secolul I. Numeroase biserici copte sunt patronate de el şi în ziua de 30 Babah ([[Calendarul copt]]), Biserica Ortodoxă Coptă sărbătoreşte comemorarea [[sfinţirea unei biserici|sfinţirea]] bisericii curatului Sfântul Marcu Evanghelistul, fondatorul bisericii din Egipt şi apariţia sfântului său cap în Alexandria
Papa Chiril a trimis o delegaţie oficială l-a Roma pentru a primii moaştele Sfântului Apostol Marcu de la [[Biserica Romano-Catolică|romano-catolicul]] Papa Paul al VI-lea. Delegaţia a fost formată din zece mitropoliliţi şi episcopi, din care şapte erau copţi şi trei etiopieni şi trei lidri proemineţi ai [[laic]]atului copt. Delegaţia Alexandriei a primit moaştele Sfântului Marcu Sâmbătă [[22 Iunie]], 1968 A.D., de la Papa Paul al VI-lea. Momentul primirii înmânării sfintelor moaşte, după unsprezece secole în Veneţia a fost unul solemn şi plin de bucurie.
==Imnografie==
:Biserica mereu te-a ştiut de stea luminoasă, Apostole Marcu,
:Mininule Minunile tale au arătat multă sfinţenie.
:De aceea strigă către Hristos:
:"Mântuieşte-i pe aceia care îl cinstesc pe Apostolul Tău Mult Milostive."