206 modificări
Modificări
m
→Tradiția bizantină
Din cauza lungimii ei, Privegherea de Toată Noaptea este rareori slujită în [[parohie|parohii]], dar este slujită în alte locuri, în special în zilele de sărbătoare mare. Totuși, se slujește frecvent în [[mănăstire|mănăstiri]], în special la zile de [[Praznic|sărbătoare]] mare sau de [[hram]]ul comunității.
Rugăciune de seară a antifonului I al slujbei de priveghere [panychis].
Cei care în vremea zilei ne-am desfătat de vederea măreţei Tale lucrări în
făptură [creaţie], Doamne, şi prin ea Te-am slăvit uimiţi pe Tine, Autorul a
toate şi Făcătorul minunilor mai presus de fire, îţi aducem laudă cu vrednicie
şi după trecerea ei [a zilei] înţelegând purtarea de grijă [pronia] a marii
Tale înţelepciuni. Pentru că ai pus întuneric şi s-a făcut noapte [Pi 103, 20],
care oamenilor le aduce odihnă de osteneli, iar fiarelor le dă hrană, de aceea
împreună cu profetul strigăm Ţie: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne,
toate în înţelepciune le-ai făcut!” [Ps 103, 24]. Şi Te rugăm, Stăpâne, Iubitorule
de oameni, să nu apui peste întărirea păcatelor noastre Tu, Soarele dreptăţii
[Ef 4, 26; Mal 3, 20], ci să fim luminaţi mereu cu luminarea harului
Tău, ca ziua şi noaptea să slăvim măreţia Ta necuprinsă. Ecfojnis]: Că Ţie
se cuvine toată slavaf, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin].
[136] Rugăciunea antifonului II.
Pe Tine, Lumina cea veşnică şi neînserată [Sol 7, 26], Dumnezeul nostru,
la Care nu este mutare, nici umbră de schimbare [Iac 1, 17], lăudându-Te în
vremea de faţă a nopţii, Te rugăm să priveghezi împreună cu ochii noştri
trupeşti. învredniceşte gândurile minţii noastre dc vederea slavei Tale, ca nu
cumva, suferind o picoteală a sufletului, să ne lipsim de glasul duhovnicesc
al veseliei întru Tine şi al mărturisirii/laudei. Ci în psalmi, în laude şi în cântări
duhovniceşti [Ef 5, 19; Col 3, 16], cântându-Ţi, Dumnezeule, în inimile
şi în gura noastră, să dobândim mântuirea care vine de la Tine [2 Tim 2, 10],
ca să ne învrednicim să ne desfâtăm veşnic de glasul celor ce prăznuiesc în
ceruri. Ecfo[nis]: Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă
[Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin],
[137] Rugăciunea antifonului III.
Dumnezeule Care primeşti doxologie neadormită şi neîncetată de la puterile
netrupeşti şi înţelegătoare din ceruri, unde nu există o lumină materială,
ci luminarea veşnică a slavei Tale neapropiate le dăruie neîncetarea adorării
Tale sfinţitoare, priveşte spre umilinţa noastră şi primeşte lauda de noapte
adusă Ţie de noi prin imitarea pe măsura neputinţei omeneşti a minţilor supracereşti.
Nu Te uita la nevrednicia vieţii noastre, ci la nemăsurata Ta bunătate,
prin care ne-ai adus de la nefiinţă şi ne păstrezi în fiinţă, şi ne-ai insuflat prin
V.5. Cel mai ve ch i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 965
Sfintele Tale Scripturi bună-mireasma laudei Tale, în care Te slăvim închinându-
ne pe Tine Singurul Sfânt, negrăit şi necuprins Făcător şi Stăpân a toate,
cerând izbăvirea noastră din întunericul păcatului şi fericirea fără de sfârşit
întru lumina feţei Tale [Ps 4, 7]. Ecfo[nis]: Că a Ta este stăpânirea, şi a Ta
este împărăţia[, şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin],
[138] Rugăciune de concediere.
Stăpâne Atoateţiitorule, Cel necuprins, Fiinţa obârşie a luminii şi neînţeleasă
cu mintea, Tatăl înţelepciunii Tale Uneia-Născute şi enipostatice, Purcezătorul
Duhului Tău făcător de viaţă şi atotputernic, Care pentru îndurările
milei şi negrăită bunătate n-ai trecut cu vederea firea omenească ţinută în
întunericul păcatului, ci după ce ai făcut să ne strălucească dumnezeieştile
lumini ale învăţăturilor Tale sfinte prin Lege şi profeţi, mai apoi ai binevoit să
ne răsară prin taip însuşi adevăratul şi neapusul Soare al dreptăţii [Mal 3, 20],
Fiul Tău Unul-Născut, şi să ne călăuzească spre strălucirea luminării Tale
[Bar 4, 2]. Să fie cu luare-aminte urechile Tale la glasul rugăciunii noastre
[Ps 129, 2] şi ne dă să străbatem cu suflet veghetor şi treaz toată noaptea
vieţii de faţă aşteptând venirea zilei Hristosului Tău, Dumnezeul nostru şi
Judecătorul a toate; ca să fim găsiţi nu căzuţi din nou şi dormind, ci priveghind
şi sculaţi, în lucrarea poruncilor, şi să intrăm în bucuria Domnului
[Ml 25, 21 ], de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea [/s 35, 10]
şi unde e sălaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine [Pi 86, 7]. Ecfo[nisJ:
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie [slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin],
[139] Şi în timp ce diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!,
preotul se roagă:
Doamne, Dumnezeul nostru, pleacă inimile noastre spre ascultarea dumnezeieştilor
Tale porunci şi întoarce ochii minţii noastre ca să nu se alipească
de zădărnicia lumească, ci învredniceşte-i să privească mereu ţintă la frumuseţea
slavei Tale. Ecfo[nis]: Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul milei
şi al mântuirii şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
==Tradiția rusă==