Dionisie I al Constantinopolului: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: Cel întru sfinți Părintele nostru '''Dionisie I''' a fost Patriarh al Constantinopolului în a doua parte a secolului al XV-lea, după Căderea Constantinopolului sub turci,...) |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Dionisie I''' a fost Patriarh al Constantinopolului în a doua parte a secolului al XV-lea, după Căderea Constantinopolului sub turci, în două perioade: de la 1467 la 1471 și apoi de la 1488 la 1490. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[23 noiembrie]]. | + | Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Dionisie I''' a fost [[Patriarh]] al Constantinopolului în a doua parte a secolului al XV-lea, după [[Căderea Constantinopolului]] sub turci, în două perioade: de la 1467 la 1471 și apoi de la 1488 la 1490. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[23 noiembrie]]. |
==Viața== | ==Viața== | ||
− | + | Viitorul patriarh Dionisie I s-a născut în Dimitsana, în Peloponez, la începutul secolului al XV-lea (data nașterii sale nu este cunoscută). Alegând viața monahală, a fost tuns în [[monahism]] la [[Mănăstirea]] Magganon din [[Constantinopol]], sub îndrumarea spirituală a lui [[Marcu al Efesului|Marcu Eugenicul]] (prăznuit la [[19 ianuarie]]), viitorul mitropolit al [[Efes]]ului și sfânt. Ca ucenic al sfântului Marcu, Dionisie s-a format atât în învățătura teologică, cât și în virtuțile călugărești. Dionisie a fost hirotonit [[diacon]] și [[preot]] de către Sfântul Marcu. | |
− | + | La căderea Constantinopolului sub turcii otomani, Dionisie a fost capturat și torturat în timpul cuceririi orașului, a fost eliberat de un nobil creștin din Adrianopol (pe nume Kyritzis) și și-a continuat viața monahală, în ascuns, la Constantinopol. Totuși, virtuțile sale l-au făcut curând cunoscut, iar așa a fost consacrat episcop și numit mitropolit al Philippopolisului, de către Patriarhul Ghenadie al II-lea Scholaris. | |
− | + | În ianuarie 1467, datorită influenței mamei vitrege a sultanului Mehmed al II-lea, o creștină pe nume Mara Brankovic, a devenit Patriarh al Constantinopolului, funcție pe care a ocupat-o până în 1471. | |
− | + | Dionisie a condus Biserica în pace timp de șase ani, până în momentul în care a fost acuzat de unii clerici că ar fi renunțat la credința creștină și că ar fi acceptat circumcizia. Pentru a demonstra că această acuzație era falsă, s-a prezentat în fața unui consiliu de ierarhi și mireni, „arătându-și trupul tuturor oamenilor”. După ce și-a demonstrat cu strălucire nevinovăția, a renunțat la funcția de patriarh în 1471 și s-a retras la mănăstirea Eikosifinisa din Drama, fondată în Macedonia de Sfântul Gherman (prăznuit la 22 noiembrie). | |
− | + | În 1488, Dionisie a fost chemat din nou pentru a deveni patriarh, funcție pe care a ocupat-o până când s-a retras din nou în 1490. S-a întors la Mănăstirea Eikosifinissa, pe care a restaurat-o complet și a înfrumusețat-o cu noi construcții, unde a rămas până la adormirea sa în Domnului în 1492. | |
− | + | De aceea, este venerat ca al doilea întemeietor al mănăstirii, iar sfintele sale [[moaște]] săvârșesc numeroase minuni. | |
+ | |||
+ | ==Posteritatea== | ||
+ | Deși nu este menționat în [[Sinaxar|Sinaxare]], cultul sfântului Dionisie I al Constantinopolului s-a dezvolat local în mod spontan și așa a fost recunoscut ca sfânt și este pomenit pe 23 noiembrie. | ||
{{start box}} | {{start box}} | ||
{{succesiune| | {{succesiune| | ||
înainte=?| | înainte=?| | ||
− | titlu= | + | titlu=Mitropolit de Philippoupolis| |
ani=14xx-1467| | ani=14xx-1467| | ||
după=?}} | după=?}} | ||
Linia 33: | Linia 36: | ||
==Surse== | ==Surse== | ||
− | *[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=167 EP-Patr: Dionysios I] | + | * [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=167 EP-Patr: Dionysios I] |
+ | * [[Sinaxar|Sinaxarul]] Păr. Macarie dela [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos Petras]] | ||
+ | |||
[[Categorie:Sfinți]] | [[Categorie:Sfinți]] | ||
[[Categorie:Episcopi]] | [[Categorie:Episcopi]] | ||
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]] | [[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]] | ||
+ | |||
+ | [[en:Dionysius I of Constantinople]] |
Versiunea curentă din 23 noiembrie 2024 21:31
Cel întru sfinți Părintele nostru Dionisie I a fost Patriarh al Constantinopolului în a doua parte a secolului al XV-lea, după Căderea Constantinopolului sub turci, în două perioade: de la 1467 la 1471 și apoi de la 1488 la 1490. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 23 noiembrie.
Viața
Viitorul patriarh Dionisie I s-a născut în Dimitsana, în Peloponez, la începutul secolului al XV-lea (data nașterii sale nu este cunoscută). Alegând viața monahală, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Magganon din Constantinopol, sub îndrumarea spirituală a lui Marcu Eugenicul (prăznuit la 19 ianuarie), viitorul mitropolit al Efesului și sfânt. Ca ucenic al sfântului Marcu, Dionisie s-a format atât în învățătura teologică, cât și în virtuțile călugărești. Dionisie a fost hirotonit diacon și preot de către Sfântul Marcu.
La căderea Constantinopolului sub turcii otomani, Dionisie a fost capturat și torturat în timpul cuceririi orașului, a fost eliberat de un nobil creștin din Adrianopol (pe nume Kyritzis) și și-a continuat viața monahală, în ascuns, la Constantinopol. Totuși, virtuțile sale l-au făcut curând cunoscut, iar așa a fost consacrat episcop și numit mitropolit al Philippopolisului, de către Patriarhul Ghenadie al II-lea Scholaris.
În ianuarie 1467, datorită influenței mamei vitrege a sultanului Mehmed al II-lea, o creștină pe nume Mara Brankovic, a devenit Patriarh al Constantinopolului, funcție pe care a ocupat-o până în 1471.
Dionisie a condus Biserica în pace timp de șase ani, până în momentul în care a fost acuzat de unii clerici că ar fi renunțat la credința creștină și că ar fi acceptat circumcizia. Pentru a demonstra că această acuzație era falsă, s-a prezentat în fața unui consiliu de ierarhi și mireni, „arătându-și trupul tuturor oamenilor”. După ce și-a demonstrat cu strălucire nevinovăția, a renunțat la funcția de patriarh în 1471 și s-a retras la mănăstirea Eikosifinisa din Drama, fondată în Macedonia de Sfântul Gherman (prăznuit la 22 noiembrie).
În 1488, Dionisie a fost chemat din nou pentru a deveni patriarh, funcție pe care a ocupat-o până când s-a retras din nou în 1490. S-a întors la Mănăstirea Eikosifinissa, pe care a restaurat-o complet și a înfrumusețat-o cu noi construcții, unde a rămas până la adormirea sa în Domnului în 1492.
De aceea, este venerat ca al doilea întemeietor al mănăstirii, iar sfintele sale moaște săvârșesc numeroase minuni.
Posteritatea
Deși nu este menționat în Sinaxare, cultul sfântului Dionisie I al Constantinopolului s-a dezvolat local în mod spontan și așa a fost recunoscut ca sfânt și este pomenit pe 23 noiembrie.
Dionisie I al Constantinopolului | ||
---|---|---|
Precedat de: ? |
Mitropolit de Philippoupolis 14xx-1467 |
Urmat de: ? |
Precedat de: Simeon I |
Patriarh al Constantinopolului 1467-1471 |
Urmat de: Simeon I |
Precedat de: Nifon II |
Patriarh al Constantinopolului 1488-1490 |
Urmat de: Maxim IV |
Surse
- EP-Patr: Dionysios I
- Sinaxarul Păr. Macarie dela Simonos Petras