2.632 de modificări
Modificări
m
Ortografie
La așezarea lor în Peninsula Balcanică, atât slavii cât și protobulgarii erau păgâni. Dar în contact cu populația romanizată de aici, unii din ei au început să îmbrățișeze credința creștină, deși vechile scaune [[episcop|episcopale]] din sudul Dunării dispăruseră. Dar creștinismul era socotit un pericol pentru tânărul stat bulgar și de aceea unii hagani de la Pliska sau alți conducători bulgari au încercat să-l prigonească. Însuși Krum s-a numărat printre cei care prigoneau pe creștini (se pare din interese politice, creștinii având legături cu Bizanțul). Izvoarele istorice contemporane (o versiune a ''Vieții Sfântului Dimitrie'', ''Cronica preotului din Diocleea — Muntenegru'' ș.a.) relatează suferințele îndurate atunci de populația creștină romanizată de aici.
{{Citat|Drumul creștinismului fusese deschis în Bulgaria de multă vreme prin creștinii latini trăitori în aceste părți încă înainte de venirea slavilor. Primul sol trimis de Boris, Papei, după creștinare, a fost Urs monahul, cu nume latin. În oastea hanului Crum se aflau voievozii creștini Ioan, Leon, Gavril, Siomas, și numele lor se află pe paginile sinaxarelor, în rândurile sfinților, căci Omortag, fiul lui Crum, porni o prigoană împotriva creștinilor, și comandanții amintiți fură uciși împreună cu alți creștini și preoți din Bulgaria. Fapta lui Boris, care primi la botez numele împăratului bizantin, Mihail, n-a fost decât încununarea unei stări de lucruri începute mai de demult dinăuntru.|P. P. Panaitescu<ref name="introduereintroducere" />}}
=== Creștinarea „oficială” (864) ===